Rețetele „periculoase” ale Agathei Christie și ale celor mai îndrăgite personaje ale sale, Poirot și miss Marple / Scriitoarea era o mare amatoare de preparate din pește

La 12 ianuarie 2026 s-au împlinit 50 de ani de la moartea Agathei Christie, iar comemorarea „reginei romanului polițist” poate fi făcută și printr-o incursiune gastronomică în viața și opera sa. Pentru celebra scriitoare britanică, mâncarea nu a fost doar o plăcere personală, ci și un instrument narativ.

Felurile de mâncare aveau rolul de a contura personaje, de a crea atmosferă și de a implica cititorul în universul poveștilor sale. Multe dintre enigmele celebre imaginate de Christie se desfășoară în jurul unei mese, în sălile de dining ale reședințelor elegante sau în vagoanele-restaurant luxoase ale trenurilor. Acolo, printre deserturi și cești de ceai, se ascundea adesea un gust înșelător, care putea deveni fatal. Experiența acumulată ca infirmieră în timpul Primului Război Mondial i-a oferit autoarei cunoștințe solide despre otrăvuri, iar Christie știa foarte bine că zahărul este una dintre cele mai eficiente metode de a masca amăreala acestora, conform Il Gusto.

Prima oprire a acestui traseu culinar este Devon, regiunea în care Agatha Christie s-a născut pe 15 septembrie 1890. Crescută la Torquay, într-o familie burgheză din Anglia victoriană, scriitoarea a avut mereu un „comfort food” preferat: terciul de ovăz, la care s-a adăugat, odată cu maturitatea, clasicul „ceai de la ora cinci”. În acest ritual britanic, Christie nu căuta rafinamentul extrem, ci consistența. Îndrăgea clotted cream, o smântână foarte densă, specifică zonei, servită cu dulceață, iar ceaiul ales era cel negru de Assam, importat din regiunea indiană cu același nume, intens și corpolent.

Agatha Christie era și o mare amatoare de preparate din pește

Agatha Christie era și o mare amatoare de preparate din pește, multe dintre ele regăsindu-se și astăzi în meniul pubului local Offshore, unde există chiar un meniu inspirat de preferințele sale. Printre aperitive se numără bucăți de macrou cu cartofi, somon afumat și mousse de crab, servite cu pâine cu malț și aioli, o maioneză pe bază de usturoi. Felul principal propune homar întreg, copt la cuptor cu parmezan ras și usturoi, îmbogățit cu unt clarifiat, alături de salată și cartofi prăjiți cu rozmarin. Desertul constă într-o cremă înghețată cu smântână din Devon și fructe de pădure.

Pe măsură ce ne apropiem de cariera sa literară, gastronomia devine mai sofisticată. În „Crima din Orient Express”, meniul reflectă bucătăria clasică franceză a epocii: o supă-cremă de sparanghel, urmată de limbă de mare cu unt și lămâie sau cotlete de miel servite cu leguminoase fine. Vinul prezent aproape constant este șampania, menționată frecvent în romane ca simbol al luxului care precede tragedia. Bucătăria franceză este preferata unuia dintre cele mai cunoscute personaje ale sale, Hercule Poirot. Detectivul belgian obișnuia să comande omlete pe care le dorea pufoase și impecabile din punct de vedere tehnic, cu o formă geometrică perfectă. Deși locuia la Londra, el disprețuia bucătăria engleză, pe care o descria drept „fiartă și fără gust”.

Viața londoneză a Agathei Christie era marcată și de evenimente mondene, petreceri elegante organizate la Ritz sau la Savoy Hotel, unde era adesea invitată. Aceste ocazii se transformau în mici ritualuri de plăcere gastronomică, cu platouri generoase de finger sandwiches cu castravete sau somon, atât de apreciate încât ajung să fie menționate și în unele povestiri, precum „Secretul de la Chimneys”. Aceleași sandwich-uri nu lipseau din ritualul ei de după-amiază și deveneau, în perioada de maturitate a carierei, tot mai elaborate și spectaculoase. Tradiția continuă astăzi în locuri precum Jumeirah Carlton Tower, cu vedere spre Cadogan Gardens, în inima elegantului cartier Knightsbridge, zonă aleasă adesea de Christie ca decor pentru povești populate de personaje inspirate din înalta societate engleză.

Călătoria gastronomică continuă în Orientul Mijlociu, pe urmele deplasărilor făcute de scriitoare alături de cel de-al doilea soț al său, arheologul Max Mallowan. Aici, dieta se schimbă radical: dispar untul și smântâna, fiind înlocuite de ulei de măsline, rodie și carne condimentată. Un preparat reprezentativ pentru această etapă este carnea de berbec cu orez cu șofran și migdale prăjite, servită alături de ayran, o băutură răcoritoare pe bază de iaurt, apă și sare, ideală pentru a face față căldurii deșertului. În momentele de relaxare de după săpăturile arheologice, se consuma cafea arabica, servită în cești mici și aromatizată cu cardamom, o băutură pe care Agatha Christie a învățat să o aprecieze și pe care a integrat-o ca element de atmosferă în romane precum „A fost odată” sau „Crima din Mesopotamia”.

Rețeta de plăcintă cu mere era una pe care Christie o pregătea chiar ea

Revenind în satele englezești, apare un alt personaj emblematic: miss Marple, detectiva amatoare din Oxfordshire, care a stat la baza celebrului personaj TV „Doamna în galben”, Jessica Fletcher. În aceste decoruri, mâncarea este simplă și consistentă: plăcintă cu carne și rinichi sau budincă de pui cu ciuperci, iar la desert, o plăcintă caldă cu mere.

Rețeta de plăcintă cu mere era una pe care Christie o pregătea chiar ea, folosind exclusiv merele din livada casei sale din Winterbrook, locul unde și-a petrecut ultimii ani înainte de a muri, pe 12 ianuarie 1976.

Vinul era adesea unul de casă, din soc sau coacăze, oferit musafirilor împreună cu biscuiți cu ghimbir. Aceste băuturi aparent inofensive și dulci devin, în romanele Agathei Christie, ascunzătoarea perfectă pentru substanțe toxice, pentru că, la fel ca în poveștile sale, și la masă aparențele pot înșela.