Doar 30% dintre agricultori au reuşit să obţină finanţare europeană sau naţională în 2025, potrivit studiului Cartea Albă a Agriculturii

Doar 30% dintre agricultori au reuşˆit anul acesta să obţină finanţare europeană sau naţională, în timp ce 70% nu au accesat niciun tip de sprijin, fie din cauza birocraţiei, a cerinţelor complexe de eligibilitate, fie din lipsa de resurse umane şi financiare pentru pregătirea proiectelor, relevă Carta Albă a Agriculturii 2025, lansată recent de IMM România, transmite Agerpres.

“Deşˆi fondurile europene continuă să ofere oportunităţi semnificative pentru modernizarea agriculturii, accesarea lor rămâne dificilă pentru o parte considerabilă a fermierilor. În 2025, doar 30% dintre agricultori au reuşˆit să obţină finanţare europeană sau naţională, în timp ce 70% nu au accesat niciun tip de sprijin, fie din cauza birocraţiei, a cerinţelor complexe de eligibilitate, fie din lipsa de resurse umane şi financiare pentru pregătirea proiectelor. Situaţia este deosebit de dificilă pentru micii producători, care au nevoie de consiliere specializată şi formare profesională pentru a gestiona etapele de proiect şˆi cerinţele administrative aferente”, se arată în lucrare.

Politicile Uniunii Europene din perioada 2023-2027 se aliniază obiectivelor Pactului Verde European ˆşi ale Strategiei “De la fermă la furculiţă”, vizând tranziţia către o agricultură verde, sustenabilă şˆi digitalizată. Noile direcţii de finanţare pun accent pe reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi protejarea biodiversităţii; digitalizarea şˆi modernizarea fermelor, prin tehnologii inteligente şˆi utilizarea datelor pentru eficientizarea producţiei; sprijinirea tinerilor fermieri şi încurajarea instalării acestora în mediul rural; promovarea economiei circulare şi a practicilor agroecologice.

Eficiența utilizării fondurilor europene depinde de capacitatea instituțională

În acest context, spun specialiştii IMM România, anul 2025 a reprezentat un moment de cotitură pentru agricultura românească, în condiţiile în care România dispune de resurse semnificative prin PAC, însă eficienţa utilizării acestora depinde de capacitatea instituţiilor şi a beneficiarilor de a transforma finanţarea în dezvoltare durabilă, competitivitate şi inovaţie în sectorul agricol.

Analiza datelor arată că, în anul 2025, fermierii români au direcţionat cea mai mare parte a investiţiilor către modernizarea echipamentelor şi utilajelor agricole, segment menţionat de 71,75% dintre respondenţii care au participat la cercetare.

“Această pondere ridicată confirmă faptul că modernizarea tehnologică rămâne prioritatea principală a mediului agricol, fiind esenţială pentru creşˆterea productivităţii, reducerea costurilor şi îmbunătăţirea eficienţei energetice. Investiţiile în mecanizare sunt sprijinite activ prin Planul Strategic PAC 2023-2027, în special prin măsuri destinate fermelor mici şi mijlocii”, conform Cartei Albe.

Potrivit sursei citate, un procentaj semnificativ, de 43,25%, a fost orientat către investiţii aferente administrării fermei şˆi afacerii agricole – cum ar fi achiziţia de software de gestiune, modernizarea spaţiilor administrative, servicii de contabilitate şˆi marketing sau consultanţă pentru proiecte europene. Aceasta reflectă profesionalizarea treptată a managementului agricol şˆi preocuparea tot mai mare pentru eficientizarea proceselor interne şi conformitatea administrativă.

Digitalizarea ocupă locul al treilea, cu 25%, marcând o tendinţă ascendentă în adoptarea tehnologiilor inteligente în agricultură. Fermierii încep să utilizeze soluţii de monitorizare prin senzori, sisteme GPS pentru lucrările agricole, aplicaţii mobile pentru gestionarea resurselor şi tehnologii de tip “smart farming”.

“Chiar dacă procentul este încă modest comparativ cu media UE, el semnalează tranziţia treptată către agricultura de precizie”, remarcă autorii cercetării.

Un alt aspect important este faptul că 12% dintre fermieri au direcţionat fondurile către menţinerea activităţii curente (supravieţuire) – un indiciu al presiunilor economice resimţite în contextul creşterii costurilor de producţie şi al condiţiilor climatice dificile. Această categorie reflectă nevoia de măsuri de sprijin suplimentare pentru consolidarea rezilienţei financiare a exploataţiilor agricole.

“Formarea profesională şi instruirea resurselor umane (9,75%) şi cercetarea-dezvoltarea-inovarea (8,75%) sunt domenii în care investiţiile sunt încă limitate, deşi esenţiale pentru modernizarea pe termen lung a agriculturii. Aceste rezultate evidenţiază necesitatea extinderii programelor de formare, inovare şi transfer tehnologic, astfel încât fermierii să poată valorifica pe deplin potenţialul digitalizării şˆi al practicilor sustenabile. În ansamblu, structura investiţiilor din 2025 indică o orientare predominant tehnologică, axată pe modernizare şˆi mecanizare, dar şi un decalaj între investiţiile tangibile (echipamente) şi cele intangibile (cunoaştere, inovare, formare). Pentru o dezvoltare echilibrată, viitoarele politici publice trebuie să combine aceste două dimensiuni – tehnologia şi capitalul uman – într-un model de agricultură inovatoare, digitală şi competitivă la nivel european”, transmit autorii studiului.

De asemenea, analiza subliniază importanţa accesului la finanţare flexibilă şi nerambursabilă în sectorul agricol, precum şi necesitatea unor politici publice eficiente pentru susţinerea fermierilor.

Astfel, în ceea ce priveşte tipurile de finanţări dorite de agricultori, forma de finanţare preferată sunt granturile nerambursabile pentru dezvoltarea unei afaceri (68,50%). Fermierii şi antreprenorii din agricultură preferă aceste fonduri datorită lipsei obligaţiei de rambursare, ceea ce reduce riscul financiar şi oferă o oportunitate semnificativă de dezvoltare şi modernizare fără a creşte povara datoriilor.

Liniile de credit, preferate de 34,25% dintre fermieri, reprezintă o opţiune populară pentru a asigura capital de lucru şi pentru a face faţă nevoilor operaţionale pe termen scurt. Acest tip de finanţare este ales pentru flexibilitatea sa, permiţând accesul rapid la fonduri în perioadele critice, precum sezonul de plantare sau recoltare.

Creditele garantate de stat, preferate de 24,75% dintre participanţii la studiu, sunt o altă formă preferată de finanţare, în special pentru IMM-urile care nu pot accesa credite comerciale din cauza cerinţelor stricte de colateral. Garanţiile oferite de stat reduc riscul pentru bănci, facilitând astfel accesul la finanţare pentru fermierii care doresc să investească în extinderea afacerii.

Categoria “Alte surse de finanţare” (8,75%) include forme de finanţare precum leasingul agricol, finanţări private sau fonduri de capital de risc. Deşˆi reprezintă o proporţie mai mică, aceste opţiuni pot fi importante pentru anumite segmente de fermieri care caută soluţii alternative, arată lucrarea.

Dependența de finanțările nerambursabile

În ceea ce priveşte modalităţile de finanţare în agricultură, datele din cercetare evidenţiază o dependenţă ridicată a fermierilor români de finanţările nerambursabile, majoritatea (75,25%) declarând că principala sursă de sprijin pentru dezvoltarea afacerii a fost grantul nerambursabil. Această orientare confirmă faptul că mediul agricol românesc se bazează încă preponderent pe fondurile europene şˆi programele naţionale de ajutor de stat, în detrimentul mecanismelor de finanţare prin creditare bancară.

Interesul puternic pentru granturi se explică prin nivelul ridicat al investiţiilor necesare în agricultură, dar şi prin lipsa capitalului propriu la fermierii mici şˆi mijlocii, subliniază Carta Albă a Agriculturii. Programele derulate prin Planul Strategic PAC 2023-2027, precum măsurile dedicate instalării tinerilor fermieri, digitalizării, modernizării fermelor sau investiţiilor în energie verde, au oferit oportunităţi atractive, acoperind procente importante din valoarea totală a investiţiilor eligibile.

Liniile de credit ocupă locul secund, fiind menţionate de 28,50% dintre respondenţi, semn că tot mai mulţi fermieri încep să combine finanţările nerambursabile cu instrumente financiare bancare pentru a asigura cofinanţarea proiectelor sau fluxul de numerar necesar implementării acestora.

Totuşˆi, accesul la creditare rămâne limitat, din cauza condiţiilor stricte impuse de bănci, a lipsei garanţiilor şˆi a riscurilor percepute în sectorul agricol.

“În ansamblu, structura surselor de finanţare din 2025 arată că agricultura românească se află într-un proces de tranziţie de la finanţarea nerambursabilă la instrumente mixte, însă dependenţa de granturi rămâne ridicată. Pentru consolidarea sustenabilităţii sectorului agricol este esenţială diversificarea surselor de finanţare, crearea unui cadru de garantare flexibil, precum şi dezvoltarea parteneriatelor public-private care să faciliteze investiţiile pe termen lung”, potrivit cercetării.

Carta Albă a Agriculturii a fost realizată în anul 2024 prin intermediul unei investigaţii pe bază de chestionar aplicat unui număr de 439 de întreprinderi – micro, mici şi mijlocii – din toate regiunile de dezvoltare ale României şˆi din toate categoriile de vârstă. Eşantionul selectat este considerat reprezentativ pentru sectorul IMM-urilor agricole din România, oferind o bază solidă pentru formularea de concluzii şˆi recomandări privind starea actuală a agriculturii.

Chestionarele au fost completate în principal de antreprenori şˆi manageri activi în domeniul agricol, acoperind ramuri diverse – de la producţia vegetală şˆi zootehnie până la servicii conexe şi prelucrarea produselor agricole. Cercetarea a urmărit identificarea principalelor tendinţe din sector, evaluarea accesului la finanţare, digitalizare, resurse umane, riscuri şˆi politici publice.

Distribuţia geografică a eşˆantionului asigură o acoperire echilibrată a celor opt regiuni de dezvoltare, reflectând specificul regional al agriculturii româneşˆti şi diferenţele de structură economică dintre zone. Astfel, cercetarea oferă o imagine detaliată asupra realităţilor din teren şˆi permite analiza comparativă între regiuni, categorii de întreprinderi şˆi dimensiunea afacerilor.