colaj foto g4food.ro
G4Food lansează o serie de materiale despre gastrodiplomație, fenomenul prin care țările folosesc bucătăria națională ca instrument de politică externă și promovare culturală. Acesta este primul episod.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Gastronomiile naționale au devenit, în lumea globalizată de azi, veritabile instrumente de soft power, prin care statele își exercită la nivel internațional influența și își contruiesc o parte din identitate, alături de creatia artistică și frumusețile naturale.
Iar acest tip de abordare contemporană a născut conceptul recent de gastrodiplomație – o abordare prin care mai multe țări au reușit să-și îmbunătățească reputația internațională exportând propria cultură culinară: o combinație între cultura alimentară și relațiile internaționale, cu scopul de a promova schimburi culturale, comerciale și cooperare economică între țări diferite. Potrivit cotidianului britanic The Guardian, „nu există o modalitate mai eficientă de a cuceri inimile și mințile oamenilor”.
Termenul în sine a fost folosit pentru prima dată în 2002 de cotidianul The Economist, expresia indicând în general o inițiativă sau un program care are ca scop declarat îmbunătățirea reputației internaționale a unei țări prin promovarea tradiției sale culinare în lume.
Țările din Extremul Orient au investit primele în promovarea gastronomiei naționale în străinătate
Gastrodiplomația, printre altele, este și explicația apariției multor localuri cu specific asiatic peste tot în lume, la fel ca și popularitatea multor preparate din gastronomiile Extremului Orient. Cine obișnuiește să călătorească des, din motive personale sau profesionale, a observat, probabil, frecvența restaurantelor cu specific thailandez, corean, japonez în multe capitale ale lumii, și nu numai.
Și asta pentru că țări precum Corea de Sud, Thailanda, Taiwan, Singapore, Malaezia, Liban, Peru și altele investesc de mult timp în gastrodiplomație prin programe finanțate de la bugetul public prin care antreprenorii sunt susținuți să deschidă astfel de localuri în străinătate.
Exemplul thailandez și schimbarea unei percepții
Unul dintre primele astfel de proiecte a fost cel al Thailandei, în 2002, mai precis programul Global Thai: obiectivul era ca, într-un an, numărul restaurantelor thailandeze din lume să crească de la 5.500 la 8.000 și să se mărească exporturile de produse alimentare. Potrivit lui Fabio Parasecoli, profesor la New York University și autor al mai multor cărți de istoria alimentației, printre care și Gastronativism: Food, Identity, Politics, inițiativa urmărea probabil să contrabalanseze și percepția negativă a Thailandei cauzată de reputația țării ca destinație pentru turismul sexual.
În cadrul proiectului, guvernul thailandez a oferit potențialilor antreprenori HoReCa nu doar finanțări ci și mai multe tipuri de facilități, inclusiv pașapoarte speciale pentru bucătarii thailandezi în Australia, pentru a deschide mai multe tipuri de restaurante, de la fast-food la localuri rafinate.
Așa se face că, în 2011, numărul restaurantelor thailandeze din întreaga lume depășea deja 10.000, aproximativ jumătate fiind în Statele Unite, iar în 2018 erau peste 15.000. Dar asta nu e tot, inițiativa a contribuit și la creșterea numărului anual de turiști în țară, potrivit aprecierilor exprimate de șeful guvernului.
Exemplul sud-corean, un model aproape de perfecțiune
Ulterior experienței thailandeze care spart gheața în această direcție, a venit rândul unui al stat din Extremul Orient să învesteacă în mod similar. Așa se face că unul dintre cele mai citate în media internaționale exemple de gastrodiplimație a devenit Corea de Sud. În 2009, guvernul de la Seul a lansat o campanie de 40 de milioane de dolari intitulată Korean Cuisine to the World, cu scopul de a îmbunătăți reputația țării în străinătate prin intermediul gastronomiei și de a atrage, totodată, pasionații de turism gastronomic.
Rațiunea inițiativei pornea de la percepția că brandul țării avea de suferit din confruntarea cu Japonia, cu o identitate mai bine definită. Iar rezultatul l-a reprezentat creșterea numărului restaurantelor cu specific sud-corean în străinătate de la 10.000 în 2007 la 40.000 până în 2017, dintre care peste 100 de înaltă clasă. În paralel cu ele, a crescut și volumul produselor agroalimentare, de la un total de 4,4 miliarde de dolari în 2008 la 10 miliarde în 2012.
Iar una dintre cuceririle simbolice o reprezintă răspândirea kimchi, preparatul fermentat tipic sud-corean. Pentru care, în 2009, guvernul a creat un institut special, World Institute of Kimchi, cu scopul de a sprijini dezvoltarea acestei industrii la nivel global. Pentru ca în 2013, practica de a prepara și împărtăși kimchi să fie inclusă de UNESCO pe lista patrimoniului cultural imateriale al umanității.
Din totalitatea inițiativelor programului a făcut parte și proiectul Bibimbap Backpackers: un grup de tineri finanțați de guvern care au călătorit în 15 țări timp de 255 de zile, în 2011, pentru a preda doritorilor bucătăria coreeană. Iar Kimchi Bus, un food truck gestionat de un reprezentant al industriei HoReCa naționale a călătorit în 34 de țări din întreaga lume, inclusiv europene, parcurgând 80.000 de kilometri. Datorită tuturor acestor activități de promovare, mai ales în Statele Unite, exporturile de kimchi ale Coreei de Sud au ajuns în 2021 la un volum total de 159,9 milioane de dolari.
Exemplul japonez și bucătăria națională autentică
Iar în ultimele două decenii, Japonia, Malaezia, Taiwan, Liban, Cambodgia și Peru au pus în practică inițiative similare, cu scopul de a-și îmbunătăți reputația internațională și de a extinde exporturile de produse alimentare și echipamente necesare preparării mâncărurilor tradiționale în străinătate.
Inițiativele Japoniei din ultimele două decenii, de exemplu, au contribuit, printre altele, la afirmarea bucătărei japoneze tradiționale, deja cunoscută și răspândită internațional prin versiuni însă adaptate gustului occidental. Acestor inițiative, de multe ori puse pe picioare de antreprenori chinezi, au fost puse în pericol de localurile cu bucătărie japoneză autentică.
Mai precis, așa-numita washoku, bucătăria tradițională bazată pe orez, supă de miso și alte ingrediente consumate în mod obișnuit pe mesele japoneze, care din 2013 face parte din patrimoniul cultural imaterial UNESCO.
Este în general greu de evaluat foarte exact impactul acestor tipuri de inițiative, spune Parasecoli, autorul citat mai sus, pentru că ele depind de mulți factori și de procese sociopolitice. Dar ceea ce e sigur e că efectul lor este unul important, cum au demonstrat-o inițiativele de mai sus. Gastronomia crează awareness, sporește exporturile și aduce turiști în țară. Dar cum stă România la acest capitol?
România nu are încă o strategie pentru promovarea gastronomiei naționale
În România, deşi au existat discuții și analize pe tema relevanței și a importanței promovării gastronomiei, nu este clar în ce măsură se profilează conturarea de facto a eventualelor demersuri în această direcție.
Însă niște idei deja circulă, de văzut în ce măsură ar putea fi preluate de autorități, în contextul politic românesc etern complicat. De exemplu, Adina Miron-Candrea, diplomat de profesie dar gastronom și blogger culinar pasionat, a elaborat o astfel de strategie de promovare a gastronomiei naționale în cadrul lucrării de dizertație la absolvirea studiilor de master, numită Strategia campaniei de promovare gastro-turistică a României.
Deocamdată, putem considera un pas înainte recenta adoptare legii care declară prima duminică din luna octombrie a fiecărui an Ziua Gastronomiei și a vinului românesc. În legătură cu care Cosmin Dragomir, unul dintre inițiatorii proiectului, speră ca ea să nu fie confiscată și politizată de partidele extremiste.
După adoptarea legii în acest an, este prima dată când reprezentanțele diplomatice din străinătate ale României, la inițiativa Ministerului de Externe, în data de 5 octombrie au marcat prin evenimente cu profil gastronomic Ziua gastronomiei, sărbătorită pentru prima dată în acest an.
Tradiție vs. inovație
Dar cât înseamnă „tradiție” într-o gastronomie națională și din ce punct poate începe inovația, deschiderea spre nou? Dacă e să-i dăm credit publicitarului italian Francesco Buschi, head of strategy al companiei FutureBrand, „e imposibil să încerci să păstrezi nealtete tradițiile culinare”.
„Trebuie mai degrabă să continuăm să alimentăm inovația și cunoașterea, să introducem noi elemente culinare legate de tradiții și să nu încetăm să reaprindem curiozitatea publicului, în special a străinilor, adăugând o notă exotică care creează așteptare și dorință. Trebuie să combatem uniformizarea gusturilor printr-o injecție de autenticitate bazată pe narațiunea unei noi bucătării naționale, cu inflexiuni locale dar capabile să se amestece cu celelalte la nivel global. Reînnoind, îmbogățind, adăugând, dar rămânând în matca tradiției”, explică el, relativ la promovarea gastronomiei tradiționale italiene, citat de agenția Ansa.
