Foto: G4Food
Am plecat spre barul Angelei pe jos, de la hotelul unde ne-am cazat. Pe străduțele din jur se aud vorbe românești și sunt business-uri cu nume de români pe firmă. Nu e neobișnuit dat fiind comunitatea mare de conaționali de-ai noștri din Castellon, e doar un prilej de bucurie. Pe terasă la Angela pare să se fi strâns toată „gașca” românească la o „timișoreana”, dar surpriza este când pășești înăuntru: ți se pare că ai ajuns într-un muzeu folcloric. Obiecte românești decorează toți pereții, mesele sau barul și am aflat, vorbind cu Angela Albu, proprietara și sufletul barului-muzeu, că toate au în spate o poveste.
De la ospătăriță la antreprenoare
Povestea Angelei Albu, de loc din Târgu Mureș, începe acum aproape două decenii, când soțul ei a plecat primul în Spania, iar după un an l-a urmat și ea. A lucrat ca ospătăriță, meseria pe care o practica și în țară, dar la sfatul unui coleg bucătar a prins curaj să își deschidă propria afacere. Astfel a apărut barul care astăzi numără 17 ani de existență, iar de patru ani a fost renovat pentru a reflecta cât mai bine tradițiile și identitatea românească.
Un bar ca o casă
Ceea ce deosebește „Barul Angela” de alte localuri nu este este neapărat meniul, ci mai ales decorul încărcat de povești personale. Pereții sunt plini de fotografii de familie, iar printre obiectele expuse se află cizmele mamei, pălăria tatălui, valiza din război a bunicului sau covata de pâine care a servit drept leagăn generațiilor din familie. „Am vrut să aduc aici copilăria mea simplă, dar frumoasă și plină de fericire”, spune Angela cu emoție.
Bucătăria românească, la loc de cinste
Deși pe meniu apar și preparate spaniole, specialitatea casei rămâne bucătăria tradițional românească: ciorbe de burtă, de perișoare sau rădăuțeană, sarmale, mici, tochituri și papanași preparați zilnic. Nu lipsesc nici mămăliga cu brânză sau fasolea cu ciolan, preferate de spaniolii curioși să guste din bucatele românești. „Pe firmă am scris clar: comida típica tradicional rumana, ca să știe lumea ce găsește aici”, explică Angela.
Un loc de întâlnire pentru comunitate
De-a lungul anilor, barul s-a transformat într-un adevărat loc de adunare pentru români. De la petreceri dedicate Zilei secerișului sau Zilei gospodarului, până la mese de sărbători ori botezuri restrânse, evenimentele organizate aici readuc obiceiurile vechi într-un cadru familial. „Nu sunt evenimente mari, ci petreceri ca acasă, unde oamenii cântă, spun poezii și se bucură împreună”, povestește Angela.
Cultura dusă mai departe
Angela ține să lucreze adesea îmbrăcată în costum popular, spre încântarea clienților, în special a spaniolilor dornici să descopere cultura românească. Iar tinerii români născuți în Spania continuă să îi treacă pragul, chiar dacă vorbesc românește cu accent. „Îți dau comandă de papanași și atunci îți dai seama că sunt români. Le place mâncarea tradițională și asta mă bucură mult.”
Dorul de casă și echilibrul găsit
Deși afacerea a crescut, dorul de casă rămâne puternic. Tocmai de aceea, Angela a decis ca de Crăciun și Paște barul să fie închis, pentru a păstra sărbătorile în familie. „Era prea greu să muncesc atunci. Am simțit că am nevoie să trăiesc acele zile cu sufletul, nu la bucătărie.”
Proiectul „De la Sarmale la Tapas” este susținut de Ambasada Regatului Spaniei în România
Montaj video: Sergiu Ioana.
Interviul a fost transcris cu Vatis Tech.
Citește și
Citește și interviul integral:
Reporter: În primul rând, aș vrea să vă întreb cum ați ajuns în Spania și care este povestea până la deschiderea acestui bar.
Angela Albu: La început a venit soțul, el a stat un an aici singur. După un an am venit și eu și am început să lucrez ca ospătăriță, meseria mea și din țară. După câțiva ani, bucătarul cu care lucram mi-a propus să deschid ceva al meu, spunea că sunt capabilă. Atunci am hotărât să deschidem barul acesta. Îl avem de 17 ani, iar acum patru ani am decis să-l renovăm ca să ne reprezinte tradiția, cultura și mâncarea noastră.
Reporter: Practic, să arătați spaniolilor și românilor care vin că se poate păstra cultura oriunde.
Angela Albu: Exact. Am vrut să arătăm că tradițiile românești se pot menține peste tot. Am decorat barul cu lucruri foarte personale: un perete cu fotografii din istoria familiei noastre, altul cu poveștile de fotbal ale soțului. Totul l-am gândit împreună. Am vrut să aducem aici ceea ce ne reprezintă. Sus avem, de exemplu, vestuța bunicii din ziua nunții, cu fotografie alături, cizmele mamei, pălăria și bastonul tatălui, valiza bunicului cu care a fost la război. Sunt lucruri de suflet. Am adus și covata de pâine, care era și leagănul nostru de copii. Am crescut de la patru ani pe câmp, mama mă lua cu ea și am vrut să păstrez acele amintiri. După ușă am amenajat o mică șură, ca să-mi amintesc de copilăria simplă și frumoasă. Era modest, dar aveam tot ce ne trebuia și eram fericiți.
Reporter: Îmi spuneați că sunteți dintr-o familie numeroasă.
Angela Albu: Da, fac parte dintr-o familie cu zece copii. Trei au murit mici, am rămas șapte. Toți frații mei au rămas în România, doar eu sunt aici. Le duc dorul foarte mult.
Reporter: Haideți să vorbim puțin și despre mâncare. Ce gătiți aici?
Angela Albu: Facem și platouri spaniolești, dar în special românești: ciorbe – de burtă, de perișoare, rădăuțeană, de legume, de pui –, sarmale, mici, cârnați, tochituri. Avem o mulțime de preparate. Spaniolii vin curioși să guste și de aceea pe firmă am scris „comida típica tradicional rumana”, ca să știe lumea ce găsește aici.
Reporter: Am înțeles că organizați și evenimente.
Angela Albu: Da, evenimente restrânse, ca într-o familie, cu 27-30 de persoane. Organizăm de exemplu Ziua secerișului la sfârșitul lui august, Ziua gospodarului în octombrie, de Crăciun, de Anul Nou, de Sfântul Ion – cam la două luni. Am adunat și costume naționale, să îmbrac fetele care nu au. La petreceri încercăm să readucem obiceiurile vechi: oamenii cântau, spuneau poezii, se bucurau.
Reporter: Și meniul la astfel de petreceri?
Angela Albu: Facem bufet liber, în funcție de sezon. Nu este mereu aceeași mâncare. De obicei facem o ciorbă tradițională din zona noastră, sarmale, mici, iar iarna ciorbă de fasole cu afumătură.
Reporter: Venind spre bar am auzit multă română în cartier. Înțeleg că barul este și un loc de întâlnire pentru comunitate.
Angela Albu: Da, suntem cunoscuți pe o rază mare. Ne caută oameni din Valencia, Tarragona, Zaragoza, Benicàssim, Oropesa… Din tot Castellónul. Pentru cei din cartier este punctul de întâlnire după muncă. În fiecare seară se adună aici, povestesc și se simt ca acasă.
Reporter: V-am găsit îmbrăcată în costum popular. Am înțeles că așa lucrați în weekend.
Angela Albu: Da, așa îmi place mie. Eu gătesc aici zilnic, am și o fată care mă ajută. La bucătărie nu stau în costum, dar la servire mă îmbrac. E o plăcere să lucrez așa. Mulți spanioli vin special să vadă cultura noastră.
Reporter: Spaniolii cum ajung la bar, sunt aduși de prieteni sau vin singuri?
Angela Albu: Și, și. Mulți vin aduși de prieteni sau familie, alții ne găsesc pe Google. Avem multe recenzii bune și cam o dată la două luni ieșim premiați la recomandările clienților. Asta ne ajută foarte mult.
Reporter: Ce comandă spaniolii cel mai des?
Angela Albu: De obicei vor să guste câte puțin din toate: sarmale, mici, cârnați, mămăligă cu brânză, fasole cu ciolan. Sarmalele sunt preferatele lor. Facem și papanași – zilnic, dar mai ales în weekend. Îi pregătim dimineața, îi păstrăm la rece și îi prăjim pe loc. Avem cerere mare, mulți îi iau și acasă. La fel și sarmalele – facem 400-450 pe săptămână.
Reporter: Tinerii români născuți aici sau veniți mici mai mănâncă românește?
Angela Albu: Da, vin mulți. Vorbesc între ei în spaniolă, dar când comandă papanași sau altceva românesc îți dai seama că sunt români. Mulți gătesc acasă, dar la noi vin pentru ciorbe și sarmale, care se fac mai greu.
Reporter: La sărbători, cum procedați?
Angela Albu: La început am ținut barul deschis și de Crăciun, și de Paște, dar era prea greu. Dorul de casă era mare și am decis să închidem atunci. Facem însă evenimente mai mici – botezuri, cununii civile, aniversări.
Reporter: Ce mâncare se comandă la astfel de evenimente?
Angela Albu: Depinde. Unii vor platouri decorate cu flori sculptate din legume și fructe, alții vor mâncare românească. Dacă sunt cupluri mixte, român-spaniol, se combină: să fie și jamón, dar și sarmale, mici, deserturi. De obicei papanași, dar și clătite sau cremă catalană.
Reporter: Mulțumim mult și succes în continuare!
Angela Albu: Mulțumim și noi.
😂