foto: ifattinews.it
Pâinea și toate produsele unei brutării din apropiede de Napoli costă dublu pentru clienții americani. Pe jumătate provocare, pe jumătate rezultatul exasperării unui brutar din Salerno, în apropiere de Napoli, care spune că s-a săturat de amenințările și incertitudinea legată de taxele vamale americane. Un protest asezonat cu multă ironie, mai ales că nu produce personal alimente care merg la export. Însă gestul său dă imaginea atmosferei din Italia legată de noile tarife vamale americane, în condițiile în care Statele Unite sunt al doilea partener comercial la export, după UE.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Brutăria în cauză se află la San Mauro Cilento, în provincia Salerno, deschisă de Antonio Altobello în 2002, după ce timp de mai mulți ani lucrase în același domeniu. „La taxele domnului Trump noi răspundem astfel: prețul produselor din magazinul nostru este majorat cu 100% pentru toți cetățenii SUA”, declară el într-o discuție cu corepondentul ziarului La Repubblica.
O reacție de moment la unul din discursurile lui Trump în care amenința cu taxe vamale la import
Cum și când i-a venit această idee? „Știți, nouă, celor din sud, ne place mereu să ironizăm provocând. Afișul a fost făcut, de fapt, în joacă, ca provocare, când l-am auzit pe Donald Trump spunând Europei: ori cheltuiți 600 de miliarde, ori vă pun taxe de 35%… Am luat o foaie de hârtie și am scris pur și simplu acea frază adresată americanilor.
Care oricum nu se prea văd pe aici, de fapt, ba da: este o familie din SUA, dar cu origini cilentane, care vine mereu, pot spune că sunt clienții mei cei mai vechi. Credeți că pot să le cer lor 100% în plus (râde, n.r.)? Anul acesta încă nu i-am văzut, dar sigur rudele lor le-au povestit de afiș și nimeni nu a avut nimic de obiectat până acum. M-am gândit așa: cum e posibil ca toți să trebuiască să suportăm în tăcere? Este un gest mărunt, dar plin de semnificație.”
El se trezește zilnic la ora 2:45 și își iubește mult meseria, deși, când era tânăr, nu gândea că va urma vreodată să o practice. „Fratele meu deschisese o brutărie și când el a avut probleme am preluat-0 eu. Mai lucrasem deja în restaurantul unchiului meu și, treptat, a început să îmi placă. La început nu reușeam să frământ, doar băgam pâinile la cuptor, dar o făceam foarte bine și continui să o fac, nu e ceva simplu asta. Și când te gândești…, înainte să devin brutar, văzând programul de muncă declarasem solemn «eu meseria asta n-am s-o practic niciodată!». Și totuși o iubesc foarte mult. E frumos să creezi ceva pornind de la un simplu aluat”.
