Oamenii se mișcă pe acest pământ de peste 200.000 de ani și, în tot acest timp, au introdus în gură multe lucruri discutabile. Mulți au murit după ce au consumat plante sau animale toxice, doar pentru ca alții să știe ce să evite. Ai crede că, până în secolul XXI, oamenii ar ști foarte bine ce nu trebuie mâncat – și, într-o oarecare măsură, așa este. Totuși, asta nu înseamnă că în diferite colțuri ale lumii nu se joacă zilnic cu viața, consumând aceste alimente periculoase, arată listverse.com.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
-
Scoicile sângeroase
Scoicile sunt filtratori naturali, ceea ce le face mereu un risc pentru sănătate. Însă scoicile sângeroase duc pericolul la un alt nivel. Acestea au sângele roșu-închis datorită hemoglobinei, iar aspectul lor este departe de a fi apetisant. În zonele Indo-Pacificului sunt considerate o delicatesă. Problema apare din cauza faptului că aceste scoici pot filtra până la 40 litri de apă zilnic, acumulând bacterii și virusuri periculoase. În apele poluate, pot transmite hepatită A și E, dizenterie sau tifos. În 1988, la Shanghai, peste 300.000 de oameni s-au îmbolnăvit după ce le-au consumat, iar 31 au murit. Statistic, unul din șapte consumatori riscă să contacteze o infecție.
-
Fructele de soc (Elderberries)
Fructele de soc sunt apreciate în întreaga lume și folosite în remedii sau dulceață. Totuși, atunci când sunt consumate crude și necoapte, pot fi extrem de toxice. Fructele imature provoacă diaree severă și convulsii, afectând mai ales copiii și vârstnicii. Mai mult, alte părți ale plantei – frunzele, semințele, tulpinile și florile – conțin glicozizi cianogenici, adică substanțe care eliberează cianură. O simplă contaminare a fructelor cu aceste elemente le poate face periculoase. Culegătorii fără experiență sunt sfătuiți să nu se aventureze: diferența dintre un fruct sigur și unul toxic nu este mereu evidentă.
-
Peștele-balon (Fugu)
Peștele-balon, cunoscut în Japonia ca Fugu, este una dintre cele mai riscante delicatese culinare. Carnea lui poate fi consumată doar după ce un bucătar experimentat îndepărtează organele care conțin tetrodotoxină, o neurotoxină de 200 de ori mai letală decât cianura. Pregătirea corectă necesită o licență specială și ani de formare. Dacă o cantitate minusculă de toxină ajunge în carne, consecințele sunt fatale. Intoxicația începe cu amorțeli și paralizie, urmate de moarte în doar câteva zeci de minute. Victimele rămân conștiente până la final, ceea ce face consumul de Fugu un pariu mortal pentru oricine.
-
Broaștele taur africane
În unele regiuni din Africa, broasca taur este considerată o delicatesă, mai ales în Namibia, unde se consumă întreaga carcasă, nu doar picioarele. Preparatul, cunoscut sub numele de „efuma”, ascunde însă pericole. Pielea și organele acestor amfibieni conțin toxine puternice, care pot provoca insuficiență renală și chiar moarte. Interesant este că broaștele tinere, care nu au ajuns la maturitatea de reproducere, sunt și mai toxice decât cele adulte. De aceea, există tradiții care interzic consumul înainte de sezonul împerecherii. Necunoașterea acestor reguli locale poate transforma o masă într-o tragedie.
-
Meduza uriașă Nomura
Specia de meduză Nomura, numită și Echizen Kurage, poate ajunge la 2 metri lungime și 200 kilograme. În Japonia, carnea sa este consumată ca delicatesă, însă cu mari riscuri. Problema nu constă doar în părțile toxice, ci și în modul de preparare. Carnea nu trebuie consumată crudă, altfel toxina din celulele urzicătoare devine letală. Intoxicația poate provoca dureri severe, inflamații și chiar moarte. Totuși, cu pregătirea corectă, carnea poate fi sigură. În Japonia există chiar și produse neobișnuite, precum înghețata cu aromă de meduză, dovadă a curajului culinar local.
-
Caju crud
Caju este prezent în aproape orice magazin, dar ceea ce găsim la raft nu este, de fapt, crud. Boabele de caju trec printr-un proces de aburire pentru a elimina o toxină periculoasă, urushiol, aceeași substanță prezentă în iederă otrăvitoare. Consumul de caju complet crud poate provoca arsuri severe la nivelul gurii și gâtului, iar în cantități mari, chiar intoxicații mortale. Deși o singură boabă de caju nu ucide, efectele sunt extrem de neplăcute. Din fericire, procesarea industrială elimină acest risc, ceea ce explică popularitatea mondială a caju-ului prăjit sau sărat.
-
Hákarl – rechin fermentat
În Islanda, Hákarl este o mâncare tradițională, deși pentru străini pare una dintre cele mai respingătoare. Preparatul se face din carne de rechin de Groenlanda, specie fără rinichi sau tract urinar. Dejecțiile se filtrează prin carne și piele, încărcându-le cu substanțe toxice. Pentru a fi comestibilă, carnea trebuie fermentată și uscată timp de șase luni. Dacă procesul nu este complet, riscul de intoxicație este ridicat. Astăzi, tehnicile moderne fac ca Hákarl să fie sigur, dar gustul său rămâne pentru mulți insuportabil. În ciuda pericolului, islandezii îl consideră un simbol cultural.
-
Fructul Ackee
Fructul național al Jamaicăi ascunde un pericol letal: toxina hipoglicină. Dacă este consumat înainte de a se deschide natural, provoacă o boală cunoscută drept „sindromul vărsăturilor jamaicane”. Simptomele includ vărsături violente, convulsii, hepatită toxică și, în cazuri grave, comă sau moarte. Semințele fructului sunt mereu toxice. Doar pulpa galbenă, atunci când fructul se desface singur, poate fi consumată. De-a lungul anilor, intoxicațiile cu ackee au provocat numeroase decese, inclusiv zeci de cazuri documentate între anii ’80 și 2000. Totuși, pentru jamaicani, ackee rămâne un aliment identitar, consumat cu precauție.
-
Caracatița vie (San-nakji)
În Coreea de Sud, delicatesele includ San-nakji, o caracatiță mică servită imediat după sacrificare. Tentaculele ei continuă să se miște pe farfurie, iar ventuzele funcționează încă. Pericolul apare în momentul înghițirii: tentaculele se pot lipi de gât și blochează căile respiratorii. Experiența culinară, descrisă ca „palpitantă”, duce la accidente fatale aproape în fiecare an. Estimările arată că șase oameni mor anual din cauza acestei specialități. Pentru pasionați, senzația este unică, dar prețul poate fi viața.
-
Maniocul (Cassava)
Maniocul, o rădăcinoasă tropicală, este sursa binecunoscutului tapioca. Deși consumată zilnic de milioane de oameni, planta este mortală atunci când e mâncată crudă. Rădăcina conține linamarin, o substanță care se transformă în cianură după ingerare. Pentru a fi sigură, rădăcina trebuie decojită, fiartă, uscată, înmuiată și clătită. În zonele unde procesarea este făcută superficial, intoxicațiile sunt frecvente. În 2005, în Filipine, 27 de copii au murit după ce au consumat manioc crud. În ciuda riscului, maniocul rămâne o cultură vitală în multe țări sărace, unde hrănește milioane de familii.