FOTO: G4Food
În inima Țării Lăpușului, la Târgu Lăpuș, o rețetă păstrată din bunici a devenit simbol local și preparat tradițional atestat. Sanda Bozga, împreună cu mama sa, Cristina, duc mai departe tradiția plăcintei lăpușene, un produs care a traversat generații și a adunat în jurul său povești cu dor de casă.
„Am atestat un produs tradițional, o plăcintă lăpușeană, tradițională. Aveam această rețetă din bunici, am păstrat-o cu sfințenie și am vrut să o ducem mai departe pentru toți, în special pentru cei care sunt plecați în străinătate și le este dor de gustul de acasă și de acest preparat special”, povestește Sanda Bozga.
Secretul plăcintei stă nu doar în rețetă, ci și în ingredientele folosite. „Este un produs original fiindcă folosim doar produse românești, doar brânză produsă la noi, la Târgu Lăpuș, din lactate proaspete, și cel mai original este că e făcută de mama mea”, adaugă Sanda.
Atestată de un an
Deși afacerea familiei funcționează de nouă ani, plăcinta a fost atestată abia anul trecut. „Am vrut să facem mai demult, dar birocrația și actele de care am avut nevoie au durat. Însă, până la urmă, am reușit și am făcut ca acest produs să fie atestat”, explică ea.
Dorul de casă a fost motorul întregii povești. „Eu am lucrat în Franța și dorul de casă mereu m-a făcut să mă întorc aici. Mi-am dorit foarte mult să fac un lucru și pentru românii care sunt plecați, când ajung acasă, să le mai potolească puțin din dorul de casă. Acolo nu am făcut plăcintă, pentru că oricum nu îmi ieșea ca a mamei mele. Dar de fiecare dată când veneam acasă, mama ne aștepta cu aceste plăcinte.”
Oferta este variată: plăcintă cu brânză – cea atestată, dar și variante de post, cu cartofi sau cu varză, precum și combinații cu telemea și smântână.
Preparată de mama
Cristina, mama Sandei, își amintește începuturile: „Aluatul conține făină, apă, drojdie, sare. Frământăm aluatul, lăsăm la dospit 15-20 de minute. Cea cu brânză este cea mai căutată. Eu am învățat de la mama mea. Eram mică când am învățat să fac plăcintă, că și la dânsa îi plăcea mult să facă plăcinta cu brânză. Și eu de la dânsa am învățat.”
Pe lângă gust, calitatea este o prioritate. „Uleiul îl schimbăm la cel mult patru plăcinte. Chiar am fost lăudați când am dus plăcinta la analiză – au spus că așa plăcintă ‘curată’ nu au mai văzut. Vrem să servim proaspăt și să avem clienți mulțumiți, nu critici. Preferăm să pierdem la ulei, dar câștigăm un client”, subliniază Sanda Bozga.
Astăzi, plăcinta lăpușană nu este doar un produs culinar. Este o punte între generații, o amintire caldă a copilăriei și un motiv pentru cei plecați să revină acasă, măcar cu gândul, pentru o porție din gustul autentic al Maramureșului.
