Ziua de 9 martie marchează Sărbătoarea celor 40 de Mucenici, zi care unește religia și obiceiurile vechi / Gospodinele aveau obiceiul să pregătească 40 de colaci mici numiți mucenici

Pentru ziua de 9 martie, gospodinele din trecut pregăteau mucenicii. Colăceii în formă de opt, fierți sau copți, unși cu miere și presărați cu nucă, sunt vedetele zilei. În anumite zone, tradiția vorbește și despre cele 40 de pahare cu vin, băute în amintirea jertfei mucenicilor, notează Adevărul. Totuși, Biserica nu face dezlegare pentru vin sau pește în această zi, care cade adesea în Postul Mare.

Acești mucenici, numiți și sfințișori, sunt mai mult decât un desert ritualic. Ei poartă în ei o simbolistică veche, legată de jertfă, de viață și de renaștere. Forma de opt este asociată infinitului și legăturii dintre viața pământească și cea veșnică. După sfințirea lor la biserică, colăceii sunt împărțiți copiilor și oamenilor nevoiași, ca semn de pomenire și continuitate spirituală.

Semnificația nu se oprește însă la gust. Tradiția spune că se fac 40 de mucenici, după numărul martirilor din Sevastia.

Dincolo de masă și de ritualul împărțirii, ziua de 9 martie marchează și începutul anului agrar tradițional. În multe zone, sărbătoarea era privită ca pragul simbolic dintre iarnă și primăvară. Femeile semănau ceapă, usturoi și varză, cu credința că semințele puse în pământ în această zi vor fi ferite de dăunători și vor rodi din belșug. Se spunea chiar că legumele semănate acum pot da roade de 40 de ori mai mari decât cele puse în alte zile.

Obiceiuri și tradiții din trecut

Înainte de semănat, stăpâna casei oferea de pomană 40 de colaci sau sfinți, aprindea tot atâtea lumânări și făcea 40 de metanii, în speranța că anul va fi unul roditor. În alte locuri, ziua era legată de practici de protecție a gospodăriei. În Bucovina, apa de ploaie sau cea din topirea zăpezii adunată pe 9 martie era considerată bună pentru durerile de cap și de ochi. În Munții Apuseni, animalele erau unse cu mujdei, pentru a fi ferite de șerpi, iar cenușa era folosită pe straturile semănate. În Muntenia, aceeași cenușă era presărată în jurul casei, ca apărare împotriva șerpilor.

Sărbătoarea era însoțită și de focuri aprinse pentru purificarea gospodăriei și pentru protecția familiei. Curățenia generală era, de asemenea, văzută ca un pas obligatoriu pentru sănătate și belșug.

La baza tuturor acestor tradiții stă însă comemorarea unui episod dramatic din primele secole creștine. Cei 40 de Mucenici din Sevastia erau soldați creștini din Legiunea a XII-a Fulminata, staționată în Armenia, în vremea împăratului Licinius, cunoscut pentru persecuțiile împotriva creștinilor.

Pentru că au refuzat să se închine idolilor, au fost închiși, bătuți cu pietre și apoi aruncați în apa înghețată a lacului Sevastiei. Persecutorii pregătiseră pe mal o baie caldă, pentru cei care ar fi renunțat la credință. Unul dintre soldați a cedat și a ieșit din apă, dar a murit pe loc. În schimb, un gardian impresionat de curajul lor a luat locul celui căzut și s-a declarat creștin. Astfel încât numărul martirilor a rămas 40.

Tradiția spune că apa lacului s-a încălzit prin rugăciunile lor și că deasupra capetelor lor s-au coborât 40 de cununi strălucitoare. A doua zi, soldații au fost scoși vii din apă, li s-au zdrobit picioarele și au murit în chinuri, devenind simboluri ale credinței neclintite.