foto: ricettasprint.it
De câțiva ani buni se sărbătorește pe toate meridianele Ziua Internațională a Lasagna, un preparat a cărui popularitate concurează cu pizza. Dar dacă arta pizzaiolilor stă în mare parte în realizarea aluatului și coacerea lui cu câteva ingrediente adăugate deasupra, în cazul lasagna lucrurile stau diferit: e vorba de un preparat mult mai elaborat și care cere mai mult timp pentru realizarea lui. Cu avantajul, însă, că, odată preparat, se poate conserva la frigider timp de 2-3 zile sau chiar congela și apoi reîncălzi direct în cuptor.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Când spunem lasagna spunem de regulă lasagna cu sos alla bolognese, mai precis straturi de aluat fin alternate cu straturi de ragù de carne și legume, ținute la un loc cu sos Bechamel, completând gustul cu puțin parmezan ras. Este un fel de chintesență a sufletului italian și aproape că nu este masă oficială fără o lasagna scoasă la moment din cuptor.
Variante contemporane mai simple
Însă dincolo de această versiune devenită internațională și cu diferite variante locale sau chiar de familie, câștigă teren tot mai multe versiuni alternative, mai rapide și cu umpluturi mai ușoare. Printre ele, lasagna vegetariană cu sos simplu de roșii și mozzarella, lasagna cu pesto de busuioc, cu prosciutto și ciuperci, lasagna cu fistic și mozzarella de bivolită, lasagna cu dovleac și migdale. La fel cum au apărut și lasagna din făină fără gluten sau cu adaosuri colorate în aluat: verde, cu spanac, roșu, cu paprika și sfeclă roșie, galbene cu curcuma, violet cu varză roșie etc.
Mai nou, se practică o versiune și ma simplă: în loc de straturi alternate cu sos și suprapuse se obișnuiește să li se dea formă de rulou. Pe o singură foaie mare, se întinde întâi un strat de bechamel, apoi sosul cu carne și o mână de parmezan ras. Se rulează, se taie în bucăți de circa 3-4 cm grosime și se așează unul lângă altul în tavă, apoi se coc la cuptor. Li se mai spune și lasagna rolls, în versiune anglofonă, sau girelle di lasagna, în patria lor mamă.
Istoria și originea pastelor lasagna
Istoricii alimentației atribuie originea acestui preparat în perioada antică, în zona Greciei și apoi a Romei antice, când se consuma o variantă primitivă de lasagna, numită laganon: o foaie plată obținută dintr-un aluat pe bază de grâu măcinat și apă. Ulterior, în scrierile provenite din Roma antică dar ceva mai tarziu apare și termenii laganum și lagane. Acestea din urmă erau un fel de tăiței mai lați.
Abia înspre Evul Mediu și apoi în perioada Renașterii, mai ales după pătrunderea roșiilor în Europa, lasagna se va răspândi în regiunea Emilia Romagna/ Bologna, în forme care amintesc de cea de astăzi. Dar o versiune similară, cu sos din carne dar fără roșii, apare și într-un rețetar de la Napoli din secolul al XIV-lea – Liber de Coquina. Motiv pentru care această zonă din sudul Italiei își revendică și ea originea acestui preparat.
