Foto: G4Food
Am găsit-o pe Cornelia Toma, una dintre „legendele” formatorilor de personal din HoReCa, în juriul Finalei Concursului Național Maitre d’hôtel „Trofeul Marian Bugan”, desfășurat la prestigiosul Castel Bethlen-Haller din Cetatea de Baltă. Am profitat pentru a-i pune câteva întrebări legate de situația actuală a pesonalului din HoReCa românească și cum vede viitorul în acest domeniu.
Reporter: Doamna profesoară, care este viziunea dumneavoastră asupra viitorului industriei HoReCa, inclusiv prin prisma concursului de astăzi?
Cornelia Toma: Tinerii profesioniști din domeniu s-au prezentat foarte bine (n.r.- Concursului Național Maitre d’hôtel). Se vede că tineretul încă își dorește să învețe ce înseamnă această profesie, vrea să își ridice nivelul profesional și, cel mai important, alege să lucreze în România. Deși există o tendință de a pleca din țară cu ideea că în altă parte este mai bine, eu sunt convinsă că acest concurs reprezintă un punct de plecare esențial. Atât pentru câștigători, cât și pentru ceilalți participanți, experiența de aici îi va motiva să lucreze mai bine în viitor, să revină în anii următori pentru marele premiu și să își îmbunătățească constant activitatea.
Reporter: Cum vedeți situația forței de muncă în prezent?
CT: Pe de o parte, sunt mâhnită de faptul că am ajuns să lucrăm mai mult cu personal din străinătate decât cu tinerii noștri. Aceștia din urmă sunt adesea nemulțumiți de nivelul de salarizare. Deși școli de profil mai există, din păcate, interesul pentru ele a scăzut drastic. Dacă în 1978, când mi-am început eu activitatea, aveam câte 10 sau chiar 14 clase de ospătari pe an, acum abia dacă reușim să adunăm una sau două. Chiar și din aceste clase, puțini sunt cei care ajung să profeseze cu adevărat; mulți se reorientează spre alte domenii după absolvire, în special spre IT.
Reporter: Cum îi putem convinge pe tineri că această meserie merită învățată cu seriozitate?
CT: Nu este o meserie ușoară, deși mulți au această impresie până când încep să lucreze efectiv. Pentru a-i convinge, școala singură nu este de ajuns. O mare responsabilitate revine patronilor de restaurante. Degeaba un director știe ce trebuie făcut pentru a ridica nivelul – cum ar fi schimbarea atitudinii, a uniformei, oferirea de cursuri de perfecționare sau ajustarea programului și a salariilor – dacă patronul nu este de acord. Deseori, propunerile sunt respinse pentru că implică cheltuieli, mergându-se pe mentalitatea păguboasă „merge și așa”.
Reporter: Un gând de final?
CT: Sper într-un viitor mai luminos. Îmi doresc ca tinerii noștri, inclusiv copiii și nepoții mei, să înțeleagă că merită să rămână aici și să învețe o meserie pe care, dacă o faci cu plăcere, o poți transforma într-una foarte bănoasă.
