VIDEO | Cum este afectată calitatea produselor alimentare de pesticidele contrafăcute / Director AIPROM: „Produsul nu trece prin nicio procedură de testare. Pur și simplu cineva le produce și le pune pe piață”

Pesticidele contrafăcute nu sunt doar o fraudă economică, ele pot pune în pericol calitatea produselor alimentare prin slaba eficacitate, prin prezenţa de impurităţi sau substanţe neautorizate şi prin riscurile toxice nerespectate în procesul de autorizare.

Carmen Botez, director executiv AIPROM, a afirmat la podcastul „Agricultura în schimbare”, că produsele originale ajung să fie omologate după foarte multe teste și proceduri. Ea a subliniat şi costul uriaş al acestei căi de autorizare: „ca să scoți un produs în forma finală, până ajungi să-l pui pe piață, costă, în medie, cam 280 de milioane de dolari. Teste în câmp, teste pe nevertebrate, teste de toxicitate, teste de eficacitate și așa mai departe”.

Această investiţie şi acest lanţ lung de teste garantează, în mod ideal, că un produs autorizat îşi îndeplineşte funcţia şi că riscurile pentru oameni şi mediu au fost evaluate.

Ce lipsește la produsele contrafăcute

„În mod clar, ca să fie atât de ieftine comparativ, produsul nu trece prin nicio procedură de testare. Pur și simplu cineva le produce și le pune pe piață”, avertizează Carmen Boetz. 

Lipsa testării înseamnă lipsa unor garanții privind:

• compoziţia reală (posibile impurităţi sau ingrediente periculoase);
• eficacitate (tratament insuficient = dăunători necontrolați);
• siguranţă toxicologică (reziduuri periculoase în plante și sol).

De aceea produsele contrafăcute, deşi aparent „accesibile” la preţ, pot avea consecinţe directe asupra calităţii alimentelor care ajung pe piaţă.

Impactul concret asupra calităţii alimentare

Prin absenţa testelor şi a controlului de calitate, contrafacerile pot conduce la:

• control ineficient al dăunătorilor → pierderi de producţie şi recolte compromise;
• contaminare cu substanţe neevaluate → risc de reziduuri nedorite în produse alimentare;
• introducerea în lanţul alimentar a impurităţilor, cu efecte toxice asupra consumatorilor sau asupra mediului.

De asemenea, Carmen Botez spune că între momentul descoperirii unei molecule şi punerea ei pe piaţă pot interveni interdicţii: „multe substanțe active sunt interzise, sunt scoase de pe piață. Este posibil ca tu să fi găsit o moleculă acum 10 ani și până ajungi cu ea pe piață, ea să ajungă să fie interzisă”. În acest context, fabricarea şi vânzarea unor „reţete” improvizate şi neomologate este cu atât mai riscantă.

Dimensiunea transfrontalieră şi lacunele legislative

Contrafacerile nu sunt doar problemă naţională. „Colegii din Bulgaria sunt foarte îngrijorați de volumul mare de produse contrafăcute care vin din Turcia, au ajuns și în România, adică și din Ucraina”. 

Totuşi, lipsa unei armonizări legislative europene eficiente şi a unor mecanisme de cooperare pune obstacole în calea blocării acestor reţele: „dacă ar exista această colaborare și armonizare legislativă, le-ar fi mult mai greu să facă trafic de produse contrafăcute dintr-o țară în alta”.

Cum îşi pot proteja fermierii şi consumatorii calitatea produselor alimentare

Recunoaşterea vizuală a unui produs contrafăcut este, de regulă, dificilă: „Nu se poate recunoaște un produs contrafăcut… foarte greu”, spune Recomandarea directoarei executive AIPROM este clară:  bazaţi-vă pe informaţii oficiale. 

„Trebuie să te orientezi efectiv după informațiile care apar pe site-ul deținătorului omologării, adică autorizării acelui produs în România, pentru că acesta descrie în detaliu cum trebuie să arate produsul, de ce conține, cum se administrează, să verifici”.

Practic, paşii esenţiali sunt:

• verificaţi existenţa şi detaliile autorizării produsului în registrele naţionale;
• cumpăraţi doar de la distribuitori autorizaţi şi solicitaţi documente fiscale / de trasabilitate;
• comparaţi eticheta şi ambalajul cu cele publicate de titularul autorizaţiei;
• raportaţi suspiciunile autorităţilor competente (poliţie, organisme de control) pentru a facilita acţiuni.