foto: italiaatavola.net
Vermouth-ul italian, devenit celebru peste tot în lume după lansarea seriei James Bond, are legătură cu obiceiul străvechi al distilării plantelor medicinale. Cuvântul este de origine germană, dar italienii au fost cei care i-au conferit rafinatei băuturi strălucirea planetară. Iar practica în sine de a macerării platelor medicinale în vin este mult mai veche și datează, cel mai probabil, de pe vremea lui Hipocrate.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Deși intrat într-un con de umbră în ultima vreme, a început să revină în actualitate și este pe un trend de creștere. Iar asta, și datorită promovării de care se face responsabil Consorțiul Vermouth de Torino, singurul produs din această categorie cu certificare europeană IGP.
Amăreala pelinului, care se transformă în ceva plăcut
În germană se scrie „wermut”, în franceză „absint”, interzis cândva demult pentru presupusele efecte negative asupra sistemului nervos, iar dacă îl traducem în română avem pur și simplu „pelin”. Asta, pentru că printre ierburile folosite se numărau și importante cantități de pelin, recunoscut ca având proprietăți digestive.
De facto, vermouth-ul italian e amărui, dar nicio legătură cu amăreala pelinului, deși îl conține. E amărui exact atât cât să fie plăcut și este o băutură cu proprietăți digestive. Nu este nici vin, nici băutură alcoolică tare, ci undeva la intersecția lor, și se consumă mai degrabă în cocktailuri, dar și ca atare, după masă.
Când vorbim de vermouth italian reflexul face să ne vină în minte, probabil, celebrul Martini, mult mai renumit grație promovării sale de-a lungul timpului. Dar vermouth-ul italian este indisolubil legat de orașul Torino. Acolo unde s-a născut prima băutură de acest fel, în 1786, într-un local din centrul orașului, pe atunci reședință a dinastiei de Savoia, care controla inclusiv regiunea Piemonte, a cărei capitală este Torino.
A fost creat de un ucenic dintr-un local
Și s-a născut dintr-o genială intuiție a unui ucenic, pe numele lui Antonio Benedetto Carpano, care avea să combine vinul Moscato provenit din zona Canelli, o arie colinară cu tradiție în producția de vinuri dulcege, cu ierburi aromatice și condimente. Astăzi, vermouth-ul de Torino are reguli mai stricte de producție în privința vinurilor utilizare.
Condiție obligatorie, dealtel, fiind singurul certificat IGP. Consorțiul, înființat în 2019, reunește peste 90% dintre producători și mizează pe extinderea vânzărilor pe piețele externe, profitând de trendul pozitiv pe care a intrat produsul în anii recenți. Dar, totodată, și de deschiderea către noi piețe pe care noile acorduri comerciale de liber schimb negociate la nivel UE le permit în viitor.
Contextul geografic în care se naște noua băutură nu este deloc neglijabil. Regiunea Piemonte are o veche tradiție în spate legat de folosirea plantelor medicinale. Așa încât la ora actuală este prima regiune italiană ca număr de culturi de plante medicinale și aromatice.
7 milioane de sticle, producția din 2025, în creștere din 2018
Potrivit publicației Italia a tavola, care citează datele oferite de Consorțiu, producția totală de Vermouth di Torino a înregistrat o creștere medie anuală de peste 16% începând cu 2018, ajungând în 2025 la peste 5,2 milioane de litri produși, echivalentul a aproape 7 milioane de sticle de 0,75 litri. Această tendință confirmă interesul tot mai răspândit pentru acest produs, nu doar în Italia, ci și pe piețele internaționale.
Iar poziționarea pe trend pozitiv se reflectă și în prețul de piață: din 2018 până în 2026, prețul mediu la raft al Vermouth di Torino a crescut semnificativ, de la 17,92 euro la 24,15 euro sticla. O dinamică ce marchează, la rândul ei, o distanțare tot mai clară față de alte tipuri de vermut italian, care în aceeași perioadă au trecut în medie de la 8,96 euro la 14,82 euro.
Cum se prepară vermouth-ul torinez
Actualmente, plantele cu care se prepară vermouth-ul torinez sunt de trei categorii:
-amare, adică pelin (Artemisia) este obligatoriu prin lege;
-aromatice: scorțișoară, cuișoare, vanilie, nucșoară, cardamom, coriandru;
-citrice/fructate: coajă uscată de portocală (dulce și amară), lămâie sau ienupăr.
După filtrarea vinului în care plantele au stat la macerat câteva zile, acesta este fortificat cu o cantitate minimă de alcool și ușor îndulcit cu zahăr.
