Primăvara nu e completă în Germania fără Spargelzeit – sezonul dedicat celebrului sparanghel alb. Meniurile restaurantelor se transformă peste noapte, gospodăriile dezbat pasional dacă e mai bun cu unt sau sos hollandaise, iar orașele își aleg reginele sparanghelului. Dar în 2024, „aurul alb” pare mai scump ca niciodată, și nu doar la figurat, notează Euractiv.
Într-un sat din vestul Germaniei, regina locală a sparanghelului a fost întâmpinată anul acesta cu o pizza, iar imaginea a devenit rapid simbolul transformărilor prin care trece această tradiție germană. Nu doar preferințele culinare se schimbă, ci și întreaga industrie a sparanghelului.
Sparanghelul alb – din mândrie națională, în produs de lux
Germania a cultivat anul acesta sparanghel pe 22.800 de hectare, adică 18% din întreaga suprafață de legume cultivate în aer liber – ceea ce face din el cea mai cultivată legumă din țară. Totuși, recolta a scăzut considerabil: dacă în 2018 se obțineau 133.000 de tone, în 2024 cifra a ajuns la doar 108.000 de tone, cu o ușoară revenire estimată la 110.000 de tone.
Principalele cauze sunt costurile tot mai mari cu forța de muncă, concurența cu sparanghelul verde și importurile ieftine din țări cu legislație mai permisivă în domeniul muncii. De altfel, unul din patru producători de sparanghel din Germania riscă să își închidă afacerea în acest an.
„Această tendință este în desfășurare de câțiva ani”, a explicat Frank Uwihs de la compania Agravis. „Salariile au crescut, oamenii sunt mai precauți cu cheltuielile. Sparanghelul este considerat un produs de lux.”
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Umbra verde a rivalului
Sparanghelul verde, cândva privit cu suspiciune, câștigă teren rapid. Deși reprezintă doar 10-15% din recolta națională, cererea este în creștere, iar producătorii germani reacționează: vor cultiva mai mult verde anul acesta, potrivit lui Isabelle Bohnert, de la Rețeaua Națională a Asociațiilor de Sparanghel și Fructe de Pădure.
Diferența esențială dintre cele două tipuri de sparanghel este metoda de cultivare: cel alb crește sub pământ sau sub folii opace, ferit de lumină – ceea ce îl face mai scump, în timp ce cel verde crește la soare, dezvoltând clorofilă.
În plus, sparanghelul verde este consumat tot mai des în timpul săptămânii, fiind considerat mai practic, spre deosebire de cel alb, rezervat în mod tradițional meselor de weekend.
Importuri ieftine și muncă scumpă
În 2024, Germania a importat 3.700 de tone de sparanghel verde din Mexic, 5.800 de tone din Spania și 4.600 de tone din Grecia. Costurile de producție sunt mult mai mici în aceste țări: în Grecia, de exemplu, sunt estimate la doar 44% din nivelul german, iar salariul minim în Spania este cu o treime mai mic decât în Germania.
În același timp, muncitorii sezonieri germani suportă condiții tot mai dificile. În 2024, aceștia reprezentau 28% din forța de muncă agricolă – aproximativ 875.900 de persoane. Raportul sindicatului IG Bau arată cazuri frecvente de exploatare, cu cazare supraaglomerată și costisitoare, care poate consuma până la 50% din venitul lucrătorilor. Programul de muncă neregulat, lipsa protecției sociale și riscul de abuzuri sunt și ele probleme grave.
Aceste costuri se reflectă în prețul final: în acest sezon, un kilogram de sparanghel alb local a costat între 15 și 18 euro.
O tradiție în pericol?
„Euforia sparanghelului” care cuprinde Germania între aprilie și iunie ar putea începe să se estompeze. „Pasiunea pentru această legumă alungită este întărită de faptul că sparanghelul alb este o invenție specific germană […]. Asta a dus la o cultură unică a consumului de sparanghel, transmisă din generație în generație”, a declarat sociologul alimentar Daniel Kofahl.
Dar această cultură ar putea să se confrunte cu o realitate dură: „Sparanghelul alb trebuie mai întâi să fie accesibil”, avertizează Kofahl.
Între nostalgie și realitate economică, Germania pare prinsă între două soiuri de sparanghel – unul nobil și costisitor, celălalt accesibil și tot mai popular. Rămâne de văzut dacă viitoarele regine ale sparanghelului vor mai fi întâmpinate cu fastul de altădată… sau cu pizza.