foto: dreamstime.com@Arturs Budkevics
Unele amestecuri de aditivi extrem de răspândite, în special în alimentele ultraprocesate – ceea ce numim generic E-uri, sunt asociate cu un risc crescut de a dezvolta diabet de tip 2, relevă un studiu realizat de principalele instituții de cercetare franceze, printre care INSERM, care a coordonat colectarea și prelucrarea datelor, și Universitatea Sorbona din Paris, ambele parte a Nutritional Epidemiology Research Team din Franța (CRESS-EREN), care desfășoară o serie de studii pe teme de nutriție în cadrul proiectului French NutriNet-Santé, scrie publicația italiană de specialitate ilfattoalimentare.it.
Cercetarea, publicată în revista PLoS One, a implicat până acum peste 100.000 de persoane și este unul dintre primele care analizează nu un singur aditiv, ci mai multe amestecuri, reproducând astfel mult mai fidel ceea ce se întâmplă în realitate.
Metoda de analiză folosită
Pentru a identifica unele amestecuri posibile, dintre nenumăratele variante de combinații între sutele de aditivi folosiți în industria alimentară, cercetătorii au analizat alimentația a peste 108.000 de francezi care completaseră chestionare detaliate privind tot ceea ce consumaseră într-o perioadă cuprinsă între două și 15 zile, notând inclusiv mărcile produselor.
Apoi, prin corelarea diferitelor baze de date publice și comerciale, au identificat aditivii prezenți în alimentele cele mai consumate, ajustând și în funcție de eventualele reformulări și ținând cont de data la care produsul fusese consumat.
Astfel, au identificat cinci combinații posibile, luând în calcul doar substanțele prezente în cel puțin 5% dintre produsele menționate. Ulterior, au analizat starea de sănătate a respondenților pentru care existau informații disponibile, în medie pe o perioadă de 7,7 ani. Rezultatul a fost stabilirea a cinci „asortimente”.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Cele mai riscante două combinații și în care produse se regăsesc
Dintre cele cinci combinații, trei nu s-au dovedit a fi asociate cu riscuri semnificative. Însă celelalte două da, fiind legate de apariția diabetului de tip 2 – iar această relație s-a menținut indiferent de calitatea generală a dietei (de exemplu, cantitatea de zahăr, fibre sau grăsimi consumate), de stilul de viață sau de nivelul socio-economic.
Primul amestec era format din emulgatori precum amidonurile modificate, pectinele, guma guar, carragenanul, polifosfații și guma xantan, împreună cu conservanți precum sorbatul de potasiu și coloranți precum curcumina – combinații întâlnite frecvent în deserturi pe bază de lapte, sosuri, supe concentrate și produse grase. Acest amestec a fost asociat cu o creștere a riscului de diabet de tip 2 cu 8%.
Al doilea amestec se regăsește mai ales în băuturile îndulcite și conține acidifianți și corectori de aciditate precum citrații, acidul citric, acidul fosforic sau acidul malic, alături de coloranți precum caramelul sulfit-amoniacal, extractul de paprika sau antocianinele, îndulcitori precum acesulfam K, aspartam și sucraloză, emulgatori ca guma arabică, guma guar și pectinele, precum și substanțe izolatoare cum ar fi ceara de carnauba. În acest caz, riscul de diabet a crescut cu 13%, confirmând astfel și numeroase alte studii care au legat băuturile îndulcite de creșterea riscului de apariție a acestei boli.
De ce studiul este relevant
Dincolo de procente, relevanța acestui studiu constă în metodă: pentru prima dată s-a analizat impactul întregului ansamblu de aditivi consumați prin dietă. Persoanele care urmează o dietă occidentală sau similară, chiar și în formele ei mai bune, consumă în mod inevitabil și produse industriale care conțin aditivi. Până acum, cercetările s-au concentrat aproape exclusiv pe substanțe individuale, ceea ce nu reflectă fidel realitatea. În acest caz însă, rezultatele reflectă efectele interacțiunilor, sinergiilor și acumulărilor între compuși diferiți.
Acest studiu, pe lângă faptul că este credibil datorită dimensiunii eșantionului și perioadei lungi de urmărire, deși nu demonstrează o relație de cauzalitate directă, oferă un model metodologic care se speră că va fi urmat și de alții. Obiectivul este de a înțelege mai bine rolul aditivilor și, în consecință, de a evalua în mod adecvat alimentele (și băuturile) care îi conțin, începând cu cele ultraprocesate.
