foto: rct.uk
Vine toamna și revine sezonul nunților. Protagonist absolut al mesei de la petrecerile matrimoniale, tortul de nuntă. Tortul miresei are o istorie extrem de lungă în spate și nu este nicicum apanajul modernității. De la greci și romani, poposind apoi pe la curțile nobiliare, astăzi a pătruns puternic în cultura populară și nu mai există nuntă fără un tort spectaculos. Iată un mic istoric al tortului miresei de-a lungul mileniilor, realizat de publicația italiană cu specific gastronomic ilgiornaledelcibo.it.
Originea si evoluția tortului de nuntă
Istoricii alimentației spun că în și în Grecia antică, dar apoi mult mai mult la Roma, exista obiceiul ca peste capul miresei să fie mărunțită o prăjitură specifică epocii, de regulă preparată din făină și îndulcită cu stafide, smochine, curmale, migdale etc. Era un obicei despre care se spera că va aduce noroc tinerilor soți.
Depășind perioada antică, ajungem în Anglia Evului mediu, unde același rol de purtător de noroc îl îndeplineau un fel de tarte care așezau una peste alta și deasupra cărora se sărutau mirii, conform ceremonialului epocii. Pentru ca ulterior, pe la 1600, să înceapă a fi folosită denumirea de bride s pie, care avea apoi să se difuzeze cu repeziciune.
Însă, tortul nu era dulce, ci era sărat. Din această epocă datează prima atestare documentară a unei tarte matrimoniale în Regatul Unit, în lucrarea The Accomplished Cook, a unui bucătar din epocă numit Robert May.
Printre ingrediente: creste de cocoș, testicule de miel, măduvioare. În acestă tartă a miresei distribuită cu ocazia ceremoniei se ascundea de regulă un inel: fata care urma să o găsească ar fi urmat să își găsească și ea alesul și să se mărite curând. Nimic diferit de aruncarea buchetului din ziua de azi. Pe lângă tortul miresei, exista și tortul mirelui, groom s cake, similar dar mai mic și mai închis la culoare.
Primul wedding cake modern, la nunta reginei Victoria
A fost nevoie de mai bine de două secole până să-și facă apariția primul tort al miresei așa cum îl știm astăzi. S-a întâmplat la nunta reginei Victoria cu Alberto de Saxonia-Coburg-Gotta, în 1840. Proiectată de patiserul John C. Mauditt, tortul cântărea 136 de kilograme, era înalt de trei metri și alcătuit din mai multe straturi.
Era alb, acoperit cu glazură albă, decorat cu ghirlande și cu o statuie în miniatură simbolizând Marea Britanie, în vârf. La acea vreme, zahărul era un aliment extrem de costisitor și doar o familie de talia celei regale își putea permite acel tip de extravaganță. Dealtfel, acest tort celebru a mai intrat în istorie și pentru un alt motiv: a dat startul unui obicei încă prezent, mai exact rochia albă de mireasă. Până atunci, erau colorate.
Torturile miresei, astăzi
Din Regatul Unit, tortul miresei avea apoi să traverseze oceanul și a ajuns până la noi la pachet cu aceleași uzanțe care însoțesc momentul când intră în scenă: tăierea primei felii de tort de către miri și gustatul din ea tot de către ei.
Americanii au adăugat și ei ceva la tradiția de origine englezească: stratul cel mai de sus al tortului nu se servește mesenilor ci se congelează. Urmează să fie servit la aniversarea unui an de căsătorie, dar este o tradiție care, pe alocuri, începe să fie pusă în discuție.
Astăzi, torturile de nuntă sunt din cele mai variate, de la cele foarte tradiționale la cele cu design ultramodern, în funcție de stilul ceremoniei. Torturile de nuntă în stil italian sau francez sunt de regulă făcute din mai multe etaje de pandișpan cu straturi de cremă între ele, decorate la exterior cu frișcă proaspătă. Cele americane sunt, în schimb, acoperite la exterior cu pastă de zahăr de cele mai multe ori, deseori colorată. Mai nou, a apărut și o tendintă de tort de nuntă naked, fără strat exterior.
Potrivit mai multor surse, în Statele Unite, de exemplu, anul acesta cel mai în trend este the hawaiian wedding cake, cu cocos și ananas, de multe ori în variantă naked.
