Nu știu exact la ce vă gândiți voi că e mai greu după vârsta de 40 de ani, dar eu mă refer la chestia asta cu mâncarea.
Stăteam zilele trecute și mă întrebam și eu de ce?
1. Pentru că după 40 de ani ai sentimentul acela că meriți. Meriți ceva mai bun. Vrei cumva să te recompensezi pentru toate nodurile în gât de până atunci. Pentru toate „Nu-urile” primite. După 40 ai sufletul atât de plin de toate că începi să faci curat. Faci curat în șifonier, în agenda telefonului și… în frigider. Și tinzi să lași doar ce e cu adevărat bun sau mai bine zis bun pentru tine. Potrivit pentru tine. Nu pentru tine așa cum te vrea mama sau societatea, ci bun pentru tine așa cum te vrei tu. Și îți e greu să renunți la obiceiurile alea păcătoase care îți țin cântarul blocat pe o cifră care nu-ți place.
2. După 40 îți permiți. Să cumperi mai mult, mai sofisticat, să ieși oricând la un restaurant bun unde clar n-o să iei ceva dietetic sau să-ți cumperi niște prăjituri d-alea bune, bune. Țin minte ce îmi spunea acum mulți ani o clientă potentă financiar: „Tania, eu am așa o viață bună că n-am cum să fiu altfel decât grasă”. N-am fost de acord cu ea pe moment, dar apoi m-am întrebat oare cum aș reacționa eu dacă aș fi mereu prin avioane, pe la serate dansate și pe la cocktailuri? Primul care ar ține-o numai în supe și iaurt să arunce cu piatra!
3. După 40 ai obiceiurile împământenite. Daca îți faci o salată cu roșii și toată viața ai pus uleiul direct din sticlă și nu întâi într-o lingură și apoi în salată, n-ai chef să începând de joi să faci altfel.
4. După 40 știi o grămadă de teorie și poate tocmai din cauza asta îți e greu să iei o decizie. Atunci când ai prea multe informații despre ceva îți e greu să iei o decizie pentru că fiecare decizie poartă în ea și plusuri și minusuri. Cu cât stai și le gândești mai mult, cu atât nici una nu o să ți se mai pară fezabilă. E greu câteodată și să știi prea multe. Fericiți cei săraci cu duhul.
5. Trecând de jumătatea vieții, corpul nu mai are aceleași nevoi calorice. Asta este principala cauză a îngrășării după o anumită vârstă. Imaginația noastră și posibilitățile financiare nu țin pasul cu un corp ce intră pe o pantă ușor descendentă și drept urmare are mai puțină nevoie de energie decât cu 10-20 de ani în urmă. Obiceiurile alimentare de o viață, mărimea porției, combinațiile alimentare, orele la care luam mesele, țin rareori pasul cu noua fază fiziologică a corpului. Deși mâncăm la fel, nu mai zic de momentele când sărim calul, ne îngrășăm. La această vârstă porțiile ar trebui reduse cu minim 25% față de cât le știam noi. Ponderea surselor vegetale ar trebui să fie mai mare decât a celor animale. Masa musculară trebuie menținută cu mișcare și sursă proteică de calitate. Somnul nesacrificat pentru nimic. Aici ar trebui să fie cu adevărat răsfățul nostru, nu în mese mai copioase. Sigur că și bucuria unui exces alimentar devine mai mare în acest caz. Deci, zici eu că vorba „mai răruț că-i mai drăguț se aplică și aici”.
6. Din statistica personală, oamenii aflați într-o relație au mai multe șanse să aibă kilograme în plus decât cei singuri, în căutarea unui partener sau nu. Dragostea chiar trece prin stomac și în unele cazuri rămâne acolo. Nu mai zic că tindem să preluăm obiceiurile nesănătoase ale partenerului nostru sau excesele lui. Probabil tot din încercarea de a-l înțelege mai bine sau poate din curiozitate. Consumul de alcool iarăși este în creștere atunci când ai cu cine să ciocnești un pahar, comparativ cu atunci când stai tu acasă cu pisicile tale și deschizi un Prosecco. Ca să nu mai zic că vinul desfăcut vine acompaniat și de brânză, nuci, ronțăieli, ceva dulce, când ești în cuplu.
7. Vacantele, weekendurile cu petreceri/plimbări/zile onomastice, ruperile de ritmul cotidian vin și ele cu calorii în plus. De obicei la această vârstă călătorim mai mult decât în anii precedenți, iar caloriile asta așteaptă, să se ia de mână și să se tot adune unele cu altele.
8. Sportul ajunge și el prioritate în coada clasamentului. Parcă nu mai prind orele cu țopăială de altă dată. Ne orientam către yoga, streching, o plimbare cu o prietena soldată cu o prăjitură sau o porție de paste la final, modalități de mișcare mai liniștite și mai slab arzătoare de calorii.
9. O soluție la mâncarea sofisticată, dar mai calorică, ar fi să diminuăm mărimea porției. Adică puțin și bun chiar să însemne puțin. Ar fi bine să ne orientăm mai bine pe calitatea materiilor prime, pe consumul lor simplu, natural, decât pe combinații în care toată piramida alimentară e prezentă. O stare generală de pace, de mulțumire de sine te ajuta să fi zen și la capitolul mâncare. De asta insist eu pe o abordare completă, holistică a subiectului mâncare și kilograme. Nu poți mânca „ceas” într-o viață plină de haos.
10. În loc de concluzie aș spune că la vârsta asta bătălia cu kilogramele poate fi câștigată, pentru totdeauna. Nu mai suntem copii să încercăm soluții nerealiste, nu mai credem în soluții minune, ne cunoaștem îndeajuns încât să știm ce putem ține toată viața și ce nu, ne permitem să avem grijă de noi, după ani de neglijență a cam venit timpul să redevenim o prioritate în viețile noastre. Merităm să fim buni cu noi, să avem grijă de noi, să iubim și mai mult ce ne place și ne reprezintă.
40 e noul 20, doar că de două ori mai mișto!
Hai lăsați prostiile și fiți buni cu voi!
Vezi aici podcasturile G4Media „Fântâna de sănătate” cu Tania Fântână.
Sursa foto: Pexels/Ronit HaNegby
