Sursa foto: Pickpik
Nu contează cât de sătul ești, senzația de sațietate dispare ca prin minune în momentul în care cineva sugerează un desert – fie că este vorba despre un cheesecake, o tartă cu mere sau orice preparat cu ciocolată.
Un grup de cercetători germani de la Institutul Max Planck pentru Cercetarea Metabolismului a studiat acest fenomen și a ajuns la concluzia că nu este vina ta, ci a creierului tău. Echipa condusă de Henning Fenselau și Marielle Minère a descoperit că există neuroni specializați, care declanșează o substanță cu efect ca de opiu, responsabilă pentru dorința de a consuma zahăr, susține ABC.
Posibile soluții pentru tratarea obezității
Conform unui studiu publicat în revista Science, acest mecanism este strâns legat de senzația de sațietate și de modul în care creierul reacționează la ea. Zahărul activează regiunile responsabile cu recompensa și plăcerea, chiar dacă stomacul este deja plin. Acest lucru contribuie la kilogramele în plus, dar, în egală măsură, ar putea fi valorificat în tratarea obezității.
Deja există medicamente care blochează receptorii responsabili din creier, cum ar fi semaglutida (sub denumirile comerciale Ozempic și Wegovy), dar pierderea în greutate este mai redusă decât în cazul injecțiilor care suprimă apetitul. „O combinație între aceste tratamente ar putea fi foarte utilă”, afirmă cercetătorii.
Zona din stomac „rezervată” pentru desert
Pentru a testa această teorie, oamenii de știință au realizat experimente pe șoareci și apoi au replicat studiul pe oameni. Rezultatele au arătat că, deși șoarecii erau complet sătui după o masă bogată, continuau să mănânce dulciuri.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Mecanismul are legătură cu neuroni specializați din hipotalamus, care în mod normal semnalizează „stop, ai mâncat destul”. Însă aceleași celule trimit un semnal către talamusul paraventricular, care eliberează ß-endorfine, activând senzația de recompensă. Și acest mecanism este declanșat doar de zahăr, nu de alte tipuri de alimente.
Atunci când cercetătorii au blocat această cale neuronală, șoarecii au încetat să mai consume zahăr suplimentar – dar doar dacă erau deja sătui. În cazul șoarecilor care erau încă flămânzi, inhibarea eliberării ß-endorfinei nu a avut niciun efect.
Un detaliu interesant este că acest mecanism se activează chiar înainte ca zahărul să fie ingerat – doar perceperea gustului dulce declanșează regiunea stomacului pentru desert, iar consumul suplimentar intensifică efectul.
Ce spune OMS despre consumul de zahăr
În experimentele pe oameni, cercetătorii au folosit scanări cerebrale pe un grup de voluntari care au primit o soluție de zahăr printr-o sondă. Creierul uman a reacționat exact ca cel al șoarecilor, confirmând că acest mecanism este profund înrădăcinat în biologia noastră.
„Zahărul este un aliment rar în natură, dar oferă energie rapidă. Creierul este programat să îl caute și să îl consume ori de câte ori este disponibil”, explică autorii studiului.
Totuși, în lumea modernă, unde zahărul nu mai este un aliment rar, acest mecanism ne poate afecta sănătatea. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă ca aportul zilnic de zahăr să fie sub 10% din totalul caloriilor, adică maximum 50 g pe zi, iar beneficiile pentru sănătate sunt și mai mari la un consum sub 25 g zilnic.
În această categorie intră toți îndulcitorii liberi, inclusiv zahărul industrial (glucoză, fructoză), zahărul de masă, mierea, siropurile și sucurile naturale.
În fiecare an, peste 2,8 milioane de oameni mor din cauza afecțiunilor legate de obezitate – și acest număr este în continuă creștere.
