De ce nu trebuie să mestecăm sâmburii de cireșe. Conțin amigdalină, care se transformă în cianură, iar riscul e mai mare dacă fructul e foarte copt

Nu doar cireșele, ci și caisele, prunele, vișinele și piersicile conțin amigdalină – o toxină care, odată ajunsă în organism, se transformă în cianură. Se găsește în sâmbure, dar devine periculoasă doar atunci când acesta este prea copt sau deteriorat, scrie publicația cookist.it.

De regulă, aruncăm sâmburele după ce mâncăm pulpa fructului. Chiar și așa, simpla mestecare a sâmburelui, fără a-l înghiți neapărat, poate elibera binecunoscutul „venin” din interior. Acesta este reprezentat de amigdalină – o toxină care, în contact cu organismul, se transformă în cianură și poate avea efecte foarte grave asupra sănătății.

Doza extrem de periculoasă înseamnă de la zece sâmburi în sus

Dacă sâmburele este prea copt sau deteriorat, poate conține acid cianhidric, care are capacitatea de a bloca schimbul de oxigen între sânge și celule. Dacă este consumat în cantități mici, prin spargere cu dinții, pot apărea simptome „minore” precum crampe stomacale, dureri de cap puternice, greață și vărsături.

Un sâmbure înghițit întreg nu este de obicei periculos deoarece partea dură împiedică eliberarea substanței toxice. Însă mestecarea sau spargerea mai multor sâmburi poate deveni riscantă, mai ales dacă e vorba de copii sau de sâmburi în cantități mari.

Intoxicația cu cianură poate apărea la un aport de amigdalină mai mare de 1,5 mg per kilogram de greutate corporală. De exemplu, o persoană care cântărește 70 kg ar trebui să ingereze cel puțin 90 mg de cianură pentru ca simptomele să apară. O cireșă conține aproximativ 4 mg de amigdalină, deci ingestia a 10–20 de sâmburi sparți ar putea deveni periculoasă.

Amigdalina se găsește și în sâmburii altor fructe, precum caisele, prunele, vișinele și piersicile, motiv pentru care este recomandată prudența la consum. Dar ce doză este considerată periculoasă?