Sălaj: Tradiţia cultivării şi prelucrării cânepii, păstrată într-un sat de pe Someş

Un grup de iubitori ai tradiţiilor populare încearcă păstrarea obiceiului cultivării şi prelucrării cânepii, reluând, anual, în localitatea Someş-Guruslău, de pe râul Someş, toate etapele procesului, de la cultivarea cânepii, până la realizarea pânzei folosită la îmbrăcăminte sau obiecte de uz casnic, precum ştergare sau cuverturi, transmite Agerpres.

“Sufletul” întregului proiect este Mărioara Jurcău sau “mătuşa Mărioara”, cum îi place să i se spună, cea care mobilizează, periodic, mai mulţi săteni din Someş-Guruslău pentru a reface între procesul legat de cultivarea şi prelucrarea unei plante ce stătea la baza articolelor de îmbrăcăminte şi de uz casnic în satul tradiţional de pe valea Someşului.

“Înainte vreme, fiecare casă a avut cânepă seamănată. Deci nu au fost casă, la noi, în sat, pe toată zona asta, să nu se semene cânepă. Pentru că asta a fost baza îmbrăcăminţii la ţărani. De la cămeşile de bărbaţi, cămeşile de femei, poalele, spăcelele tradiţionale, izmenele, cămeşile cu care se îmbrăcau ei şi la dans şi la lucru erau toate numai de cânepă. Nu era nimic de altceva”, a precizat, joi, pentru AGERPRES, Mărioara Jurcău.

Mătuşa Mărioara a detaliat întreg procesul prin care se ajunge de la o plantă de dimensiuni impresionante, la obiecte de îmbrăcăminte sau pentru casă.

“Cânepa se smulge, nu se taie, pe urmă se taie rădăcinile şi pe aste vremuri se bagă în Şomeş. La noi, într-un loc unde am pus-o noi, era numai cânepă. Vedeai, aşa, poate un kilometru numai de pari care fixau în apă legăturile de cânepă. Şi deasupra puneam balastru, ca să steie apă, să nu se rădice la suprafaţă. Şi după 9-10 zile, depinde cum erau vremurile, se scoate afară. Şi apoi se pune la uscat, pe lângă garduri, iar după ce e uscată bine, se zdrăvăleşte. Zdrăvăliţa asta e unealtă în care bătucim cânepă, să iasă firul acela din care se face, pe urmă, fuiorul. După aceea se dă pe un hetchel sau piaptăm şi se despărţăşte fuiorul din care se face pânză bună şi cealaltă mai groasă. Şi după sărbătorile de iarnă, se punea războiul de ţesut. La toată casa erau război. Şi până la Paşti, trebuia să fie hăinucăle gata”, precizează aceasta.

Obiceiul scoterii cânepii din apă, unde a stat pentru a se “topi”, a fost refăcut miercuri de sătenii din Someş-Guruslău. Îmbrăcaţi în straie populare, localnicii au profitat de apa caldă a Someşului şi au făcut şi o baie, cu acest prilej, apoi au mâncat plăcinte cu varză şi porumb.

“Dusu-neam astăz, ne-am dus/ Pă Someş în jos şi-n sus,/ Şi ‘CÂNEPA’ u-am luat,/ Şi bine ni u-am spălat! Iaca aşe trecură nouă zâle de când am băgat ‘CÂNEPA’ în Someş la toptit. Amu musai să vă arătăm cum u-am şi scos, u-am spălat bine, apoi ne-am şi scăldat că tare limpede şi caldă o fost apa. Şi-api, ca după orice lucru, musai o fost să mâncăm omptic. Am făcut ‘vărzare’ (plăcinte cu varză) v-o trizăci şi o uală de cucuruz, că doră îi post. Dumnezo vă îmbucure şi vă deie sănătate la tăţ, care pă unde sânteţ!”, precizează Mărioara Jurcău, într-o postare pe contul de Facebook.

Mătuşa din Someş-Guruslău subliniază faptul că, deşi cultivă o suprafaţă mică de cânepă, îşi doreşte să păstreze această tradiţie.

“Noi facem lucrurile pe care le-au făcut, oarecând, înaintaşii noştri. Şi nu vreau să se piardă, să nu avem tradiţii şi obiceiuri, să nu ştim de ele, că atunci nu mai suntem noi, ca popor, dacă nu le mai păstrăm cât de cât. Şi, vă spun, cânepa, pentru noi, pentru poporul român, a fost o binecuvântare lăsată de Dumnezeu, aici”, conchide Mărioara.