foto: g4food.ro
Era un întreg ritual în copilăria mea trăită cu bunicii, când venea duminica, singura zi liberă din săptămână, în comunism. Începea, dimineaţa, cu mersul la biserică, unde Nana şi bunica, îmbrăcate la fel de la batic la pantofi, ne luau cu ele pe mine şi frate-miu, în timp ce Moşu, mama şi tata rămâneau acasă, responsabili cu pusul mesei şi încălzitul mâncării pentru prânz.
Gospodină cum era, bunica pregătea încă de sâmbătă toate bunătăţile, inclusiv prăjitura, care era urcată pe dulap, stârnind în toţi ai casei tânjiri greu de ostoit.
Masa de duminică avea obligatoriu supă sau ciorbă şi un fel doi cu carne provenită, de cele mai multe ori, de la orătăniile din gospodărie. Cum am mai povestit pe aici, bunicii creşteau găini, raţe, gâşte, curcani, porci, iepuri, tot ce putea suplini lipsa cruntă de alimente de pe piaţă dictată de demenţa lui Ceauşescu de a plăti datoria externă.
Urmau desertul şi cafeaua lângă care se ronţăiau seminţe de floarea soarelui coapte în tuci, pe sobă, legate apoi într-o cârpă mai groasă şi puse sub pernă, să mocnească şi să capete aromă.
La desert şi seminţe se adăuga cel mai aşteptat moment al duminicii: ghicitul în zaţ, deprins de Nana, pe furate, de la turcoaicele lângă care au trăit în mahalaua tulceană. Nouă, copiilor, nu ni se ghicea, dar căscam gura cu nesaţ la toate prorocirile rostite pentru ceilalţi membri ai familiei.
Şi pentru că zilele astea, măcelarul nostru din Alep ne-a îmbiat să cumpărăm limbă de viţel, mi-am amintit că unul din felurile de duminică făcute de bunica era, uneori, o fineţe de mîncare de limbă cu măsline în sos roşu, în care se scăldau piure de cartofi sau orez alb. Ea folosea limbă de porc, că vita rar se găsea de cumpărat, dar în zilele noastre, când avem acces cam la tot, e păcat să nu faci reţeta asta cu cea mai potrivită carne: limba de viţel.
Reţetă pentru 6-8 porţii
1 – 1,5 kilograme limbă de viţel
2 cepe mari
150 de grame de măsline kalamata
4 linguri cu vârf de pastă groasă de roşii
3-4 frunze de dafin
sare, piper, o linguriţă-două de zahăr
Mod de preparare
Carnea de limbă se pune la fiert, la foc mic, cu capac, până când devine moale. Se scoate apoi din oală, se curăţă de membrane şi se taie în felii subţiri sau cuburi.
Între timp, în zeama care a rămas în oală, dar nu mai mult de 3-4 degete, se adaugă ceapa rasă fin şi dafinul. Se dă în câteva clocote, la foc mic, după care se reintroduce carnea tăiată, se adaugă măslinele, pasta de roşii şi toate condimentele, după gust, inclusiv zahărul cu rolul de a reduce din aciditatea sosului.
Se lasă totul să mai fiarbă circa 15 minute, până când sosul capătă o textură groasă şi lucioasă, de un roşu intens.
Se poate servi alături de orez alb (eu folosesc basmati) sau piure de cartofi, cu salată verde şi rucola sau castraveţi muraţi.
În deschidere, merge și un shot de votcă, așa, cât să activeze apetitul și să-ți dea tihnă la masă.
