Foto: colaj G4Food
În cel mai recent episod al podcastului „Connaisseur fără ifose”, realizat de jurnalistul și expertul în vinuri Cezar Ioan, invitat a fost Răzvan Lavric, proprietarul punctului gastronomic local „La Motoare” din satul Haleș (jud. Buzău) și președintele Slow Food Buzău. Discuția s-a transformat într-o adevărată pledoarie pentru gastronomia autentică, mâncarea curată și respectul față de pământ, oameni și tradiție.
„La Motoare”, o poveste cu sarmale de capră și mâncare făcută ca acasă
Răzvan Lavric și-a construit afacerea în jurul ideii că mâncarea trebuie să fie curată, locală și trasabilă. Ferma existentă „dinainte de restaurant” este baza meniului: capre, mangaliță, găini, grădină fără chimicale, totul gătit lent, la foc de lemne.
Unul dintre preparatele-vedetă este deja celebru: sarmalele din carne de capră, un hit atât de puternic încât, spune Lavric, clienții „ar face revoluție” dacă într-un weekend nu ar fi în meniu.
Slow Food Buzău: comunitate, nu trend
Lavric este inițiatorul mișcării Slow Food Buzău, o comunitate în creștere, care reunește deja circa 40 de producători din zonă. Ideea de bază este simplă: mănânci conștient, local, sezonier.
„Slow Food este o mișcare care luptă pentru mâncatul conștient și se opune dezumanizării hranei industriale”, spune sursa citată.
În fiecare săptămână, „La Motoare” publică meniul bazat exclusiv pe ce se gătește în gospodărie pentru familia Lavric: aceeași mâncare ajunge și în farfuria oaspeților.
Experiența „La Motoare”: masă, educație și întâlnire cu animalele
Punctul gastronomic funcționează chiar în casa familiei, iar vizita acolo nu este un simplu prânz, ci un mic program educațional – mai ales pentru copii.
Copiii văd focul din cuptor, participă la ateliere, culeg ouă din cuibare, intră în fermă și se joacă printre animale.
„Copiii revin cu părinții după o săptămână, două. Prima întrebare este mereu: care e diferența între fast-food și slow food? Le arătăm cum gătim. Gătim cu lemne, ore întregi, mâncare sănătoasă făcută lent”.
Această apropiere de natură îi fascinează și pe adulți, care redescoperă bucuria timpului petrecut împreună: „Se leagă familia. Părinții petrec timp de calitate cu copiii”.
Rezervarea obligatorie și „conceptul de acasă”
Pentru că punctul gastronomic funcționează în propria gospodărie, totul se desfășoară în limitele firești ale casei: rezervarea este obligatorie, iar programul este adaptat activităților zilnice – de la copt pâinea la ora 4 dimineața până la gătitul sarmalelor la cuptor.
„Nu poți să intri la mine în casă și să ceri masă fără rezervare. E absolut normal”.
Experiența completă ( gustare, ciorbă, fel principal, desert și un pahar de vin) este în jur de 150–160 lei, iar variantele cu grill pot ajunge la 200 lei.
Vinurile „de peste deal”
Deși satul Haleș nu este zonă viticolă, Lavric are o legătură profundă cu terroir-ul buzoian, mai ales cu Pietroasele, locul unde s-a format tradiția sa de familie.
Toate vinurile servite la „La Motoare” sunt seci și provin din zona „de peste deal”, de la Meri până la Pietroasa. Vinul alb și roze sunt preferatele oaspeților, mai ales în sezonul cald, deși evenimentele speciale duc și la consum de vin roșu.
Punctele gastronomice locale, de la inițiativă la mișcare națională
În România funcționează în prezent aproximativ 600 de puncte gastronomice locale, iar legislația care le permite funcționarea este rezultatul eforturilor unor oameni precum Ivan Patzaichin și Doru Frolu.
„A fost nevoie de legislație ca turiștii să poată mânca legal în gospodăriile oamenilor și ca cei din comunitate să câștige bani din ce produc ei și vecinii lor”.
Podcastul s-a încheiat cu un mesaj puternic despre valoarea comunității și a oamenilor care transformă o regiune: „Oamenii buni trag după ei. O regiune crește prin oameni”.
