foto: metro.co.uk
O măsură antirisipă începe să câștige teren în localurile din lumea largă: nu mănânci tot ce ți-ai pus singur în farfurie în localurile cu formulă buffet? Ești bun de plată, proprietarul îți aplică o amendă, o tendință întâlnită deja pe mai multe continente, scrie ziarul italian La Repubblica.
Mark Graham, proprietarul localului The Star Inn Vogue, un pun foarte popular din Marea Britanie a spus impus în localul său o amendă cui se autoservește cu prea multă mâncare și apoi o în farfurie. E drept, simbolică, nu te arde prea tare la buzunar, pentru că are rol educativ, nu punitiv: 2,40 lire sterline, adică undeva sub 3 euro.
All you can really eat
Cazul pub-ului britanic reprezintă încă o cărămidă la temelia unei noi tendințe menite a combate o chestiune care ține și de etică, și de sustenabilitate. Localul în discuție are de 20 de ani același proprietar și organizează săptămânal evenimente: seri dedicate cărnii, sau preparatelor tip curry, sau specialităților grecești, brunch de binefacere, muzică live și karaoke, însoțite de meniu stil buffet de tip „all you can eat”.
Oferta include carne de vită, porc, curcan, pe care o taie el însuși sub ochii clienților folosind cuțite care mai decare mai lungi și ascuțite. Carnea provine de la crescători locali, și răspunde intenției sale de a oferi un meniu de calitate. Pe lângă fripturi, celebrele Yorkshire pudding sau cartofi prăjiți. Și râuri de bere. Așa se face că propunerea se bucură de mult succes și se repetă în fiecare duminică, mai nou, la cererea clientelei, chiar și miercurea. Toate bune și frumoase, clienții mai mult decât mulțumiți.
Dar proprietarii localului? Prețul unui meniu este 12 lire sterline pentru adulți, 6 pentru copii. Însă mare parte din acele cărnuri atât de bune și de preparate cu grijă sfârșeau la gunoi. Un fenomen devenit înacceptabil pentru proprietar și a decis să afișeze la vedere că cine lasă resturi în farfurie poate fi taxat.
O decizie care a făcut să creacă notorietatea pub-ului
„Orice bucătar din lume ar fi deranjat sau s-ar simți chiar jignit de toată această risipă. Iar asta se întâmplă doar în cazul buffetului cu carne, pentru celelalte feluri a la carte, dacă un client nu poate termina ce are în farfurie, există clasica doggy bag. În cazul buffetului, un client alege cantitatea de mâncare pe care o dorește, motiv pentru care trebuie să se comporte cu respect, cum ar face acasă la bunica lui, unde nici nu i-ar trece prin cap să lase ceva în farfurie”, a comentat el pentru un cotidian britanic.
Decizia sa pare să fi atras atenția în mod pozitiv, transformându-se în instrument de marketing. Au început să vină în local oameni care nu locuiesc în zonă. A devenit cunoscut când o clientă s-a plâns pe rețele sociale spunând că văzuse afișul pe perete dar credea că e o glumă. Însă proprietarul este cât se poate de serios: Nu ne putem permite o astfel de risipă în condițiile în care câștigul nostru este deja foarte redus. Dacă toți ar face așa, ar trebui să pregătesc mâncare pentru 200 de persoane pentru a servi însă 100”, a explicat el.
În China, o campanie antirisipă lansată personal de președinte
Ideea proprietarului englez nu e nouă. A circulat deja cu câțiva ani în urmă, când părea mult mai mult decât azi o extravaganță, informația conform căreia proprietarul restaurantului chinezesc Himalaya dintr-un orășel din nordul Germaniei a decis că pe nota de plată se adaugă 2 euro în cazul în care un client a lăsat în farfurie mai mult de 100g de mâncare.
Inițiativa sa venea, la rândul ei, după o alta similată tot în Germania – restaurantul unui hotel începuse deja să-și taxeze clienții pentru ce lăsau în farfurie. Întâmplări care au alertat, la moment, autoritățile germane, care ulterior au decis că inițiativele au acoperire legală.
Tendința începe să prindă teren peste tot, iar în China deja a devenit ideologie de partid. În 2020, contrar culturii locale a abundenței de feluri servite la o masă, actualul președinte chinez Xi Jinping a lansat personal campania „Farfuria curată”, în scopul reducerii risipei alimentare. O chestiune etică dar mai ales politică pentru că uneori resursele sunt limitate. Pe același principiu, cine lasă în farfurie plătește ceea ce proprietarii sunt apoi obligați să arunce.
