OPINIE Managementul riscurilor în agricultură: câteva lucruri pe care ar trebui să le facă statul și fermierii români

agricultura, fermier, ajutor de stat foto G4Food
  • Veștile din agricultura românească și cea europeană, în ansamblu, nu sunt dintre cele mai bune. Seceta face ravagii în anumite părți ale României și ale altor state membre UE. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a răspuns G4Food că au fost deja raportate aproape 59.000 de ha de culturi agricole devastate de secetă. Procesul de evaluare este în desfășurare, cu siguranță suprafața finală va fi mult mai mare. Mai ales că informațiile din țară despre culturi agricole compromise continuă să curgă, fiind transmise chiar de direcțiile agricole județene. 

Apar și dispute pentru apă: în județul Covasna, mai mulți fermieri au fost reclamați că utilizează pentru irigații apa din fântânile publice. 

Recent, grindina a distrus culturi agricole în ferme din sudul țării (Mehedinți, Olt, Vâlcea, Giurgiu, Călărași).

La capătul celălalt al continentului, în Franța, dimpotrivă, daunele au fost provocate culturilor cerealiere de ploi abundente. Ministerul francez al Agriculturii a făcut publică, prin serviciul propriu de statistică, o prognoză potrivit căreia recolta națională de grâu ar urma să scadă cu 15%. Fermieri și experți chestionați de G4Food au opinat că situația din silozurile Franței nu va rămâne fără consecințe la nivel internațional: scumpiri ale materiilor prime agricole și, mai târziu, ale alimentelor, mai ales că, potrivit unor estimări ale Guvernului Statelor Unite, stocurile mondiale de grâu vor scădea la minimul ultimilor 9 ani.

Există așadar un cumul de riscuri: climatice, economice, sociale. Nu zic „criză”, că poate sună prea alarmist, dar, oricum, nu e nici pe departe o stare de zen generalizată în agricultura românească și europeană. 

De regulă, răspunsul imediat cerut de fermieri și oferit, în cele din urmă, de stat, după niște tatonări și ezitări ( probabil evitate în an acest an electoral ) este acesta: banii! Sau cum obișnuiește ministerul să spună: „compensări financiare”. 

Sigur, nu este un răspuns tipic românesc. Uniunea Europeană a pus la punct un mecanism de ajutorare financiară a fermierilor din statele membre și îl aplică prompt, când e nevoie. Recent, Comisia Europeană a propus acordarea unui sprijin financiar de urgență pentru patru state ale căror sectoare agricole au fost afectate de vremea nefavorabilă și de perturbări ale pieței: Polonia, Austria, Cehia și Portugalia. 

În comunicatul Comisiei Europene este formulată o frază cheie: „statele vor trebui să notifice Comisia cu privire la detaliile punerii în aplicare a măsurilor, să precizeze, în special, criteriile utilizate pentru calcularea ajutorului individual, impactul prevăzut al măsurii, evaluarea acesteia și acțiunile întreprinse pentru a evita denaturarea concurenței și supracompensarea”.

Bani pentru toată lumea

Reguli simple și clare, dar respectate de autoritățile de la București? Mă tem că nu, mai ales când e vorba de bani alocați din bugetul național, al statului român, nu de banii veniți din sursă europeană. De la Covid-19 încoace, trecând prin crize climatice (de regulă, secetă) și până la „Cadru-temporar Ucraina”, statul român a tot acordat ajutoare financiare unor numeroase categorii de fermieri, însă criteriile au fost foarte generoase. Practic, banii au fost împărțiți otova, fără o analiză aplicată pe exploatație, pentru a fi identificate pierderile reale.

(Va spune cineva: da, dar nu au avut, din cauza unei crize, câștigurile estimate! Bun, dar acelea nu sunt pierderi, sunt câștiguri mai mici. E o diferență fundamentală. Dacă din 100 de euro, rămân cu 50 de euro, spun că am pierdut 50 de euro. Dacă îmi propun să câștig pe lângă cei 100 de euro, încă 100 de euro și eu câștig numai 50 de euro, nu se mai numește că am pierdut 50 de euro. Pot spune că am câștigat cu 50 de euro mai puțin decât mi-am propus. De ce să-mi dea statul cei 50 de euro pe care nu i-am câștigat?)

Statul român nu are pus la punct un sistem simplu și eficient de evaluare a pierderilor din sectorul agroalimentar. Nu poate, deocamdată, să injecteze banii publici către fermierii aflați în suferință economică reală și în dozele necesare, corecte. Dă banii la grămadă, după dimensiunea fermei: iau și ăia mici, puțin, iau și ăia mari, mult. Există un plafon european de 280.000 de euro pentru o întreprindere. Ministrul român al Agriculturii și omologul său bulgar s-au dus la AgriFish recent și au cerut dublarea acestui plafon sau chiar abolirea acestuia! Cu alte cuvinte, „fără număr”, pentru fermele mari sau ale clienților de partid. 

Statul român ar trebui să pună la punct un mecanism instituțional și informațional eficient pentru a evalua corect pierderile înregistrate de fermieri și procesatori și să ajute aplicat, fix acolo unde nevoia de bani este reală. Altfel, banii publici devin un fel de steroizi pentru cei puternici în agricultură, ajung în conturi mai mult sau mai puțin pline. În loc de compensare, avem „supracompensare”, cum zice Comisia Europeană. Dăm celor care au, ghiftuim pe cei sătuli, care nu vor zice niciodată: „lasă, MADR, noi avem, dă la ăia care abia își trag sufletul în piață”. 

Seceta informațională

Ce ar mai trebui să facă statul român, în special Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale? Să creeze un flux activ și valid de date publice, ca un fel de izvor de apă vie pentru sectorul agroalimentar. Din păcate, pe site-ul madr.ro nu prea găsești mare lucru. Nu există o platformă cu date actuale relevante despre acest sector dinamic și supus atâtor provocări. Treaba este lăsată pe seama INS care lucrează în sfere înalte și tot rafinează date care se referă la un trecut tot mai îndepărtat. Sectorul are nevoie de informații proaspete, ca apa. Seceta din teren este dublată la minister (mă refer la o stare de lucruri tradițională, sistemică, structurală, nu fac un reproș unei conduceri sau alteia!) de seceta informațională. Ministerul francez al Agriculturii are un serviciu statistic propriu, sursă majoră de informații despre sectorul agricol francez. Ar putea fi un bun exemplu pentru București.

De ce sunt importante informațiile publice actuale și valide? Acestea sunt consultate de experți, de jurnaliști, de consultanți, de decidenți de pe diverse paliere. În urma analizelor, pot rezulta răspunsuri corecte și salvatoare la o criză sau alta. Pot fi combătute tezele propagandistice și dezinformările care fac atât de mult rău agriculturii românești. Pot rezulta articole de presă adevărate, care să ajute pe toată lumea în a înțelege cum evoluează lucrurile. Numai avantaje. Opacitatea asta tradițională, formată în totalitarism, trebuie eliminată. Să fie deschisă de minister arteziana informațională!

Ce ar trebui să facă fermierii?

Să conștientizeze niște lucruri care nu mai pot fi date deoparte. Nu intru în disputele ideologice privind ”schimbările climatice”, însă e de observat că, în ultimii ani, seceta e tot mai prezentă și persistentă. E deja un risc major. Orice fermier responsabil față de afacerea sa caută soluții de management al acestui risc climatic. Merge la asigurator. Aplică soluții agronomice și agrotehnice. Tot mai numeroși fermieri au trecut la agricultura conservativă, pentru a menține apa în sol. Uniunea Europeană cere aplicarea unor măsuri agronomice prin acoperirea solului, renunțarea la lucrări invazive și subvenționează aceste opțiuni. Sunt o mulțime de soluții de atenuare a efectelor climatice, descoperite și explicate de experți, este nevoie de deschidere mentală din partea fermierilor români, mulți dintre ei conservatori ( arăm strămoșește! ), dar nu conservativi ( adică să conserve apa în sol și sănătatea solului ).

Schimbul de informații este vital într-o agricultură modernă. Or, din păcate, la capitolul acesta fermierul român mai are de lucru. O mentalitate retrogradă îl face să nu comunice public rezultatele soluțiilor sale. „De ce să știe vecinul cum reușesc eu?”. În vest, sunt veritabile lanțuri de colaborare între fermieri, plus instituțiile de cercetare și autorități locale, care duc la descoperirea și aplicarea unor soluții pozitive. „Ce este bine pentru mine poate fi bine pentru ceilalți și toți avem de câștigat” spun ei. Din păcate, în aceste consorții transeuropene bazate pe practică și schimb de informații nu regăsesc și fermieri români. Să sperăm că noile generații de fermieri vor surmonta vechi năravuri autohtone.

Fermierii sunt furnizori de date pentru instituții. Ar trebui să raporteze cu exactitate aceste date. Pe seama acestora, sunt luate deciziile. Date inexacte conduc la decizii incorecte. MADR a emis, miercuri, un ordin comun cu MAI pentru modificarea regulamentului privind gestionarea situațiilor de urgență generate de fenomene meteo periculoase. Pentru evaluarea pagubelor, în cazul persoanelor fizice și juridice care nu au istoric de activitate sau nu au istoric pentru cultura calamitată sau istoricul acestora este mai mic de 5 ani anteriori sau care deţin cel puţin un proces-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor încheiat în unul din cei 5 ani anteriori, evaluarea pagubelor va fi stabilită prin interogarea bazei de date I.N.S. – Tempo On line „AGR110A – Producţia medie la hectar, la principalele culturi, pe forme de proprietate, macroregiuni, regiuni de dezvoltare şi judeţe” pentru cultura/judeţul în cauză.

Pentru producătorii agricoli persoane fizice autorizate şi/sau persoane juridice, care dețin evidenţe contabile şi au istoric de activitate pentru cultura în cauză, aceasta se stabilește pe baza datelor de producţie din evidenţele contabile proprii, puse la dispoziţia comisiei de către producătorii agricoli. 

Observați diferența? Unii au o evidență a producției. Alții nu au. Veți spune: persoanele fizice nu sunt obligate să țină evidență contabilă. Da, dar pot ține o evidență a producției agricole. Nimeni nu împiedică un fermier, oricât de mic ar fi el, să o facă. Când vine seceta și dorește să ceară ajutor de stat, arată producțiile din ultimii 5 ani. „Uite, MADR, atât am obținut eu de pe terenurile mele”. Ar fi greu? Ar fi o problemă de onestitate? Sau de educație? Nu știu, dar știu că nu vom face un pas înainte fără aceste minime asumări și fără transparență. 

Nu mă mai întind, e doar un articol de presă, nu un studiu. Cuvântul de ordine este însă unul singur: „adaptare”. Pentru asta, sunt alte câteva noțiuni de bază: luciditate, informare/comunicare/învățare, colaborare. Răspunsurile sigure la schimbările climatice necesită schimbări de mentalitate.

foto G4Food

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *