Istoria surprinzătoare a biscuiților norocoși: nu vin din China și au o poveste pe care puțini o știu

Biscuiții norocoși sunt nelipsiți din restaurantele chinezești, dar, în mod surprinzător, nu au origine chineză. Povestea lor duce, de fapt, în Japonia și a fost documentată timp de peste două decenii de o cercetătoare fascinată de acest desert aparent banal, potrivit Mediafax.

Puțini se gândesc la istoria biscuiților norocoși atunci când îi deschid la finalul mesei. Și totuși, povestea lor traversează oceane, culturi și secole. Potrivit cercetărilor, acest desert nu are nicio legătură cu China, în ciuda asocierii sale cu restaurantele chinezești din întreaga lume.

Originea ar duce, de fapt, în Japonia. Cercetătoarea Yasuko Nakamachi și-a început investigația în anii ’90, după ce a deschis un astfel de biscuit într-un restaurant chinezesc din New York, iar mesajul din interior a descris-o surprinzător de bine.

Ulterior, studiind istoria dulciurilor japoneze, a descoperit un desert tradițional de Anul Nou, realizat din aluat de orez și care conținea bilețele cu mesaje, numit „tsujiura gashi”. Acesta provenea din regiunea Kanazawa, în prefectura Ishikawa.

Mai mult, o ilustrație din perioada Edo (1603–1868) arată un vânzător pregătind biscuiți pliați de tip senbei, foarte asemănători cu cei cunoscuți astăzi drept biscuiți norocoși. Concluzia cercetătoarei: Japonia produce astfel de dulciuri de sute de ani, mult înainte ca ele să fie asociate cu bucătăria chinezească.

De la casele de geisha la restaurantele cu mâncare la pachet

În Japonia, aceste dulciuri erau inițial un produs de nișă, asociat claselor privilegiate. Într-o perioadă în care puțini oameni știau să citească, biscuiții circulau în casele de geisha sau pe străzile marilor orașe și conțineau proverbe, glume sau versuri din cântece populare.

Cum au ajuns însă în Statele Unite? Istoricii nu au ajuns la un consens, dar multe surse indică Japanese Tea Garden din San Francisco, unde biscuiții norocoși ar fi fost produși în serie pentru prima dată, de brutăria Benkyodo.

Al Doilea Război Mondial a schimbat totul

La începutul secolului XX, biscuiții deveniseră deja populari în restaurantele chino-americane și japonezo-americane din SUA și Canada. Însă World War II a schimbat radical cursul lucrurilor.

În timpul războiului, mulți americani de origine japoneză au fost internați în lagăre, iar producția fabricilor deținute de aceștia s-a oprit. În acest context, afacerile operate de comunitatea chineză au preluat producția și au contribuit decisiv la popularizarea biscuiților norocoși, asociindu-i treptat cu bucătăria chineză.

O industrie pe cale de dispariție

Astăzi, producătorii tradiționali dispar treptat. Wing Noodles, cea mai veche fabrică din Canada, s-a închis în 2025, după aproape 80 de ani de activitate.

În San Francisco, Golden Gate Fortune Cookie Factory, fondată în 1962, este una dintre puținele care mai funcționează. La nivel global, liderul pieței este Wonton Food Company, cu sediul în New York City.

Oakland Fortune Factory: o renaștere culturală

O excepție notabilă este Oakland Fortune Factory, fondată în 1957. Fabrica a fost revitalizată în 2016 de antreprenoarea Jiamin Wong, alături de fiica sa, Alicia Wong, și soțul acesteia, Alex Issvoran.

În 2020, în contextul protestelor Black Lives Matter protests, au lansat „prăjituri de solidaritate” cu mesaje inspirate din discursurile activiștilor pentru drepturi civile, donând o parte din încasări către organizații caritabile. În 2022, au continuat inițiativa cu o serie dedicată campaniei Stop Asian Hate.

„Uneori avem ocazia să fim parte din astfel de momente”, spune Issvoran.

Un instrument cultural care unește oameni

Pentru Yasuko Nakamachi, evoluția biscuiților norocoși în Statele Unite a depășit cu mult forma lor originală din Japonia. „Americanii au dus conceptul mai departe, introducând mesaje care influențează activ și ajung la tot mai mulți oameni”, explică ea.

Un exemplu este Black Dragon din Philadelphia, restaurantul bucătarului Kurt Evans, unde biscuiții norocoși includ zicale din cultura afro-americană. Una dintre preferatele sale este o replică celebră a mamei sale: „Eu te-am adus pe lume și eu te-aș putea scoate din ea”.

„Pentru mine, biscuiții norocoși sunt o modalitate excelentă de a păstra cultura. Ele nasc conversații și creează conexiuni între oameni”, spune Evans.