Constantin Brâncoveanu, despre care povestește del Chiaro
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Anton Maria del Chiaro a servit ca secretar particular al domnitorului Constantin Brâncoveanu. El a fost și perceptorul copiilor lui Ștefan Cantacuzino. Reîntors la Veneția, după mai multe decenii petrecute în Valahia, a publicat, în 1718, o carte despre români și obiceiurile lor. Din acest volum vă prezentăm o descriere a modului cum se desfășura o masă la boierii români.
Vara, masa se servea pe terasă
Del Chiaro ne povestește că, în casele boierești, odaia de mâncare se nemea „casa mare”. Însă, notează el, casele boierești au terase spre grădini, unde se ia masa în timpul verii, la răcoare.
Masa pe care se mănâncă e în felul celor din sălile de mâncare din mănăstirile catolice, neuzitându-se la valahi mese ovale sau rotunde, în mijlocul odăii. Mesenii se așează de o parte și de alta a mesei, pe bănci cu spătare acoperite cu lăicere. Capul mesei este rezervat stăpânului casei sau unei persoane cu vază.
Fața de masă e din pânză de casă, lucrată din în foarte subțire, ca și șervețelele. Dar când acestea nu ajung (șervețelele – n.red.) pentru numărul comesenilor, atunci se servesc cu un ștergar lung, cu care se acoperă, de obicei, farfuriile și tacâmurile. Comesenii își potrivesc câte o porțiune, în loc de șervet.
Aperitivele se serveau în odaia gazdei
Până se servește masa, spune del Chiaro, invitații se întrețin cu gazda în odaia sa. Acolo se servește vutcă (denumire generică pentru alcoolurile tari) și se aduce apă pentru spălatul mâinilor. Își scot apoi anteriele, pe care le prind numai într-o copcă la guler, rămânând mânecile atârnate în lung, la spate. Acesta este un act de bunăcuviință pentru invitați.
Preotul, care de obicei nu lipsește, spune un Tatăl nostru, în grecește sau slavonește și binecuvântează masa. Fiecare se așează apoi după rang și, după ce preotul moaie o bucată de pâine în mâncarea adusă, ceilalți își fac cruce și, înclinându-se ușor către gazdă, începe masa. Dacă e zi de sărbătoare, își urează reciproc sănătate și aceeași întâlnire pentru anul viitor. Stăpânul casei, după ce își face din nou cruce, bea primul pahar cu vin.
Del Chiaro, intrigat de obiceiul paharului comun
Modul în care se bea la mesele boierești l-a intrigat profund pe cronicarul venețian. La valahi nu e obiceiul să se ceară de băut, povestește el. Ei așteaptă invitația gazdei, care oferă de băut din același pahar care trece din mână în mână. Străinul deprins cu altă igienă se acomodează cu greu la acest obicei.
Mesele lor sunt foarte îmbelșugate, dar mâncărurile sunt prost gătite, mai povestește del Chiaro. În plus, adaugă: ceea ce e mai rău e că sunt servite destul de reci. În Valahia bucătăriile sunt în fundul curților și, deci, departe de casă.
Valahii au oroare de mâncare de broaște, broaște țestoase sau melci. S-au introdus, însă, în ultimul timp melcii, care se mănâncă cu multă poftă, mai ales în postul Paștelui. Se trimit chiar soldați la Târgoviște, în locurile unde se află mănăstirea Franciscanilor, ca să caute melci pentru masa Domnitorului.
Desertul, tot în odaia gazdei
După masă, toată lumea se întorcea în odaia unde s-a servit vutca și, acolo, își spăla din nou mâinile și gura. Pentru acest scop apa e adusă în ligheane turcești, de aramă spoită, cu capace găurite, lucrate cu multă artă.
După spălat se aduc cafelele. Unii mai beau înainte încă un pahar cu vin.
Narghileaua este oferită odată cu cafeaua.
În sfârșit, boierii își pun anteriele și, după mulțumirile cuvenite, încalecă fiecare și se întorc acasă pentru somnul de după-amiază. Acest obicei există nu numai în zilele lungi de vară, ci și în cele de iarnă. Somnul e ușurat și de vinurile servite din belșug la masă, fără însă să fi amețit pe invitați.
În episodul următor vom vedea ce ne povestesc alți cronicari despre petreceri. Dar, mai ales, vom vedea cum s-au schimbat obiceiurile, odată cu trecerea timpului.
