În mai, la Ploiești, va avea loc cea de a XXI-a ediție a celui mai important concurs de vinuri din Europa de Est, prilej pentru mulți comunicatori străini, influenți, să se familiarizeze cu gastronomia românească și vinurile autohtone.
Cătălin Păduraru, directorul concursului, ne explică avantajele, dar și bătaia de cap pe care o implică organizarea unui concurs mondial de vinuri în România.
Reporter: De ce e important, pentru România, să găzduim și să organizăm un concurs recunoscut la nivel mondial?
Cătălin Păduraru: Orice facem și intră într-un circuit mondial ne face bine. Ne pune într-o lumină sănătoasă, ne vede mai multă lume, iar dacă respectăm regulile, așa cum o facem noi, dovedim că suntem de încredere. VINARIUM are acest atribuit al verificării respectării legii. Sunt două organisme care ne monitorizează în permanență, pentru a vedea că totul este respectat ca la carte. Pentru noi este foarte important că am ajuns la o rigoare de tip internațional. România apare pe buzele multor oameni cu ocazia asta. Am mutat România cu multe poziții spre zona mai rarefiată a celor cu rang înalt. Faptul că am reușit să organizăm primii, în pandemie, un concurs internațional, inventând un sistem mixt (îi mulțumesc lui Daniel Bichir) offline și online, cu trimiterea coletelor cu probe peste tot în lume, și să reușim să avem un număr relevant de probe și jurați din țări diferite, ne-a ajutat să creștem în ochii specialiștilor.
Reporter: Rezultatele sunt doar de palmares sau există și beneficiu pentru cumpărătorul de la raft?
Cătălin Păduraru: Palmaresul se construiește greu, fiecare atribuit devine o pârghie pentru vânzări. Pentru un consumator educat, cred că un concurs OIV spune destul de mult despre calitatea unui vin. Cei 1.000 de ani de școală însumați ai juriului VINARIUM sunt un filtru destul de serios și reprezintă o abordare din unghiuri diferite și destul de subiective. Jurații sunt din aproximativ 15 țări, dar aparțin unor culturi foarte diferite. Au experiențe diferite, iar rezultatul este unul bine ponderat.
Legat de gastronomia românească, „nu am reușit să facem ceva relevant, pentru că cei de pe plan local nu vibrează neapărat cu asta”
Reporter: În afară de orele de jurizare propriuzisă, ce program au jurații? Le organizați cine cu mâncare, distilate și vinuri românești? Ce părere au?
Cătălin Păduraru: Mereu ne-am străduit, chiar dacă ne costă mult mai mult să îi ducem în țară. Am încercat să ne apropiem cât mai mult de podgorii, pentru a lua contact cu România vitivinicolă. Din acest motiv am organizat concursul la Iași, la Constanța, la Focșani, la Ploiești. Oamenii trebuie să vadă cramele, iar noi facem cât putem în sensul acesta. Privind gastronomia românească, nu am reușit să facem ceva relevant, pentru că cei de pe plan local nu vibrează neapărat cu asta. Nu am reușit să avem o excelență gastronomică. Poate la Iași, unde am avut două cine la restaurante de lux, susținute de două crame. Sunt toți fascinați de bogăția pe care o avem, e un paletar pe care mulți nu îl intuiesc pozitiv. Unii veneau în România și nu știau sigur dacă e o țară „safe” și descopereau că este absolut în regulă și cu mult peste așteptările lor.
Reporter: Performează vinurile românești pe piața internațională? Și acum nu vorbim doar de rezultatele de la VINARIUM, ci în general? Iar dintre acestea care au mai mult potențial: soiurile autohtone sau cele internaționale, cultivate și vinificate și la noi?
Cătălin Păduraru: Vinurile românești sunt performante pe piața internațională exact cât sunt oricare alte produse românești. Nu suntem vizibili. Nu ieșim în exterior, în afară de un soft de siguranță cibernetică care a avut o anumită vizibilitate la un moment dat. Noi nu reușim nici să susținem afirmațiile, hai să spunem decente, cu stiloul invenție românească, insulina și așa mai departe. Mă feresc să spun de ce nu ieșim pe piața internațională. Lipsa vocației de a merge pe mări, de a cuceri teritorii, de a face comerț internațional se resimte. Acolo unde am reușit să fim prezenți cu vinurile noastre, evident că soiurile autohtone au captat atenția și asta nu este o marotă. Vom fi în continuare atractivi cu soiurile noastre, care sunt considerate ori exotice, ori nemaiîntâlnite. Sigur, cu limitele pe care le au soiurile noastre. Eu cred foarte mult în cupaje, soiuri românești cu soiuri internaționale.
Reporter: Un astfel de concurs necesită o logistică impresionantă și un buget pe măsură. E profitabil? Vă puteți autosusține? Vă ajută autoritățile? Ar trebui?
Cătălin Păduraru: Este covârșitoare logistica pe care trebuie să o asigurăm, de la sutele de telefoane pentru producători, pentru atragerea lor în concurs, pentru gestionarea a tot ce înseamnă trimiterea probelor, recepționarea lor și până la comunicări. Sunt patru pagini de capitole de buget care trebuie acoperite. E o muncă pe care ar trebui să o facă 20 de oameni ca să fie OK și toți plătiți bine. Nici vorbă să fie profitabil. Reușim să ajungem la un break-even point. Când am preluat proiectul în 2011, am zis că îl facem gratuit, taxele de înscriere acoperind doar o treime din necesar. Sigur că ar trebui să ne ajute autoritățile pe toate palierele, pentru că e vorba de brandul de țară, de sustenabilitate, de indicele de vitalitate al orașelor în locul în care faci, de evidențierea acestui concept în care orașul poate să trăiască bine și din enoturism chiar dacă este oraș și nu mijlocul viilor. Pe de altă parte, avem zona rurală care poate înflori pe lângă podgorii. Tot ce înseamnă servicii conexe și oferte care să se îmbine cu enoturismul și oferta vitivinicolă. Autoritățile ar trebui să se războiască în a-și câștiga întâietatea în susținere. Lucrurile acestea se întâmplă în alte țări. La noi nu e cazul, ne facem că nu vedem.
Reporter: Lumea cunoscătorilor de vin disprețuiește șprițul, consumatorii îl adoră. Cine are dreptate?
Cătălin Păduraru: Șprițul nu e ceva nou, deși nu atât de vechi cum s-ar crede, la fel ca și vinurile obținute din hibrizi pe care toată lumea le adoră. Pot acoperi o necesitate fiziologică, cum este setea. Sunt vinuri și vinuri, categorii diferite, nu cred că cineva va pune în vinuri mari apă minerală. Senzația de mineralitate este obositoare, agresivă. Există vinuri fără personalitate care pot fi băute așa. Sunt unul dintre oamenii care vara, la Vama Veche, în lipsa a orice altceva mai bun, apelează la acest tip de amestec. Nu e atât de imoral. Sunt separări pentru diferite produse și diferite ocazii de consum.
Reporter: Gastronomia (care cuprinde și vinul) poate fi brand național de țară? Avem cu ce? Putem deveni o destinație gastronomică?
Cătălin Păduraru: Gastronomia sunt sigur că va fi introdusă în școli, noțiuni despre gastronomia românească, despre bucătăria săracului, care este desăvârșită. Puțină lume poate înțelege cât de bune pot fi niște urzici, niște leurdă bine făcută, spanacul. Avem multe lucruri care pot fi descoperite. E nevoie de mai multă expunere, mai multă înțelegere și mai puțin mișto. Vinul se află într-o tovărășie bună cu mâncarea, pentru că mâncarea are o mai mare notorietate, inclusiv în căutările pentru programele de televiziune. Îmbinate sinergic, lucrurile pot fi extraordinare.
Putem deveni o destinație gastronomică, combinând și alte elemente. Spre exemplu Autostrada A7 care se face către Moldova și care trece prin toate podgoriile majore din partea aceasta centrală și de est – Dealu Mare, Vrancea, Moldova. Contează mult și stilul în care promovezi turismul, au putea-o face pentru cei care au rulote și campere. Iar dacă cramele și satele și-ar face extensii în sensul acesta, lucrurile ar arăta altfel. O seară petrecută în mijlocul viilor, în rulotă, poate avea un gust mai bun decât la restaurante Michelin. Deci în primul rând ar putea deveni o destinație, că este enologică și gastronomică e sigur, poate și culturală. Noi nu avem o țintă în momentul de față.
Reporter: Deceneu l-a convins pe Burebista să taie viile pentru că…
Cătălin Păduraru: Sunt lucruri pe care le interpretăm greșit. Spre exemplu, Deceneu care l-a convins pe Burebista să taie viile pentru că dacii erau bețivi. Hai să fim serioși, unde există mărturie pentru prostia asta? Deceneu, într-adevăr, pare să fi fost un tip extrem de cultivat. Nu ai cum să îndemni o astfel de administrație decât către prosperitate și cred că în călătoriile lui a constatat că trebuie să mai dăm jos din Vitis Silvestris și să pună mai multă Vitis Vinifera, pentru că cea din urmă avea o valoare comercială mai mare. Asta este convingerea mea fermă că a fost prima reconversie din istoria noastră. Trebuie să evidențiem ceea ce este bun, pentru că suntem într-o zonă de dacofobie cu mult mai toxică decât dacopatia. Dacofobia este întinsă, prostească și ne face foarte mult rău. Toată lumea apelează la judecăți din astea, care Românie, că e făcută ieri!? Păi o fi, dar și Germania e tot ieri, și Italia tot ieri. Avem o istorie pe tărâmul ăsta, avem o limbă unitară. Suntem complet defazați și nu alocăm bani cercetărilor culturilor vechi cum ar fi cea de la Cucuteni, unde avem semințe de Vitis Vinifera certificate, asta ar trebui să facem.
Certificări internaționale
VINARIUM International Wine Contest 2024 este organizat de către ASER Consulting & Management, în parteneriat cu Asociația Degustătorilor Autorizați din România (ADAR), sub patronajul OIV (Organizației Internaționale a Viei și Vinului) și VINOFED (Federația Internațională a Marilor Concursuri de Vinuri). Începând cu 2020, FIJEV (Federația Internațională a Jurnaliștilor și Scriitorilor de Vin) a devenit Partener. Concursul se află la cea de a XXI-a ediție.
CITEȘTE ȘI: EXCLUSIV Sunt sau nu fructele de mare de post? / Oficial BOR: sunt departe de a fi o necesitate
Sursa foto: VINARIUM
