Ciuperci Buoono Farm. Foto: fruitbookmagazine.it
Ca în multe locuri de pe planetă, și în Italia, ca și în România, oamenii emigrează în căutarea unui loc mai bun sub soare. Unii însă simt la un moment dat nevoia să se întoarcă acasă. Și acesta este și cazul lui Pietro Trevisan, în vârstă de 30 de ani, un inginer italian care a simtit că vrea să se întoarcă acasă și să fie „agricultor”, pentru că asta visase de mic. Dar un agricultor urban, care să valorifice cunoștințele profesionale acumulate, resursele și tehnologia modernă. Povestea sa a fost prezentată recent de ziarele italiene ca exemplu virtuos de „întoarcere acasă”.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Mai multe experiențe de care a profitat pentru a pune pe picioare propria idee
Între 2018 și 2019, pe când era încă la facultate, în Statele Unite, Trevisan a făcut un stagiu în cadrul companiei Tesla, în Statele Unite, continuându-și apoi traseul profesional peste ocean cu o experiență de nouă luni într-o mare organizație non-profit americană. Aici a lucrat într-o mică echipă de studenți în sprijinul micro-antreprenorilor locali, ajutându-i să rezolve probleme concrete legate de organizarea afacerii. O etapă care, mărturisește el, l-a ajutat să aibă o viziune mult mai clară asupra a ceea ce înseamnă să gestionezi o afacere personală.
În 2020 s-a mutat la Praga, unde a lucrat 11 luni la Hewlett-Packard, ocupându-se de coordonarea distribuției de PC-uri și periferice produse în China către piețele europene. Ultima etapă în străinătate a fost capitala Irlandei. A trăit la Dublin între 2020 și 2022, lucrând pentru o multinațională din domeniul IT specializată în dezvoltare de software, unde s-a ocupat de analiză de piață și profilare de clienți pentru domenii precum moda, divertismentul și retail.
„În 2022 mă simțeam bine la Dublin, câștigam bine, dar mi-era dor de Italia. Am înțeles că sosise momentul să-mi găsesc propriul drum”, explică Trevisan în interviu pentru Corriere di Bologna. La aceasta s-a adăugat o dorință mai veche: „Voiam să-mi urmez acel vis pe care îl aveam de copil: să devin agricultor”.
„Părea absurd, după ani petrecuți în sectoare precum logistică, software și multinaționale. Și totuși, tocmai acele experiențe m-au făcut să văd că există un alt mod de a face agricultură. Mai tehnologic, mai urban”, mai spune el.
O micro-fermă într-o fostă clădire de birouri în centrul metropolei
Așa avea să se nască Buoono Farm, o micro-fermă urbană în cartierul Maggiolina, la aproximativ trei kilometri de Domul din Milano. Trevisan a închiriat un spațiu unde fuseseră birouri și l-a transformat într-o seră pentru cultivarea ciupercilor. Un spațiu care are puțin peste 100 de metri pătrați. Ideea unei micro-ferme în centrul orașului Milano a fost motivată, spune el, de faptul că este o metropolă foarte deschisă ideilor inovative. Și care îți dă o șansă dacă vrei să încerci, mai povestește el. Apoi, vroia să fie aproape de familia sa care locuiește la Piacenza.
Astăzi, în patru celule climatice, se cultivivă pleurotus eryngii, shiitake și pleurotus obișnuite. Producția ajunge la aproximativ o tonă de ciuperci pe lună, distribuite în principal către restaurante și piețe din oraș.
La activitatea microfermei, pe lângă Pietro, mai participă prietenul și asociatul său în părți egale, doi colaboratori care se ocupă de distribuție și o responsabilă cu controlul calității care cu o specializare în micologie.
„Producem 250 de kilograme de ciuperci pe săptămână. Sera este mică, dar inteligentă: un software monitorizează lumina, umiditatea și temperatura și face aerul să circule atunci când e nevoie. Valorile l-am calibrat noi, observând ce funcționează cel mai bine pentru creșterea optimă a acestor culturi”, mai explică antreprenorul.
Distribuția se face cu cargobike pe o rază de câțiva kilometri
Și logistica asociată cu producția din micro-fermă urmează un model coerent cu ideea de agricultură urbană. Livrările se fac cu o bicicletă cargo electrică, pe o rază de cinci kilometri de seră, deservind piețe de cartier și restaurante din zona premium. Așadar, emisii de CO2 zero, aspectul ecologic fiind unul din pilonii esențiali ai micii afaceri.
Tot în acest spirit, un alt element central al proiectului este utilizarea materialelor reziduale ca bază pentru cultivare. „Folosim deșeuri, de la zațul de cafea al prăjitoriilor din zonă până la reziduurile de fermentație ale berăriilor. Ceea ce pentru alții este un deșeu, pentru noi este materie primă”, mai spune Pietro, subliniind că modelul productiv este construit în jurul ideii de economie circulară și proximitate.
Privind spre viitor, obiectivul declarat nu este creșterea volumelor, ci replicabilitatea modelului. „Vrem să aducem acest model de micro-fermă în alte orașe italiene. Misiunea este lanțul scurt: să producem ceea ce este necesar, acolo unde este necesar, fără risipă. Suntem mici pentru că așa vrem să fim, opusul celor care cultivă cantități mari și le trimit departe.”
