Dai de mâncare păsărilor din parc? Ar putea părea un obicei frumos, dar ar fi bine să n-o mai faci/ Poți contribui astfel la răspândirea unor boli grave

Mergi în parc mâncând un sandwich sau o prăjitură și arunci firimiturilor de pâine porumbeilor. Sau ai grădină și pui un recipient cu hrană pentru păsări. Se dovedește a fi un gest cu efecte secundare alarmante. Deși pare un act de caritate față de natură, dovezile științifice recente sugerează că hrănirea masivă în mediile urbane distruge echilibrul natural și favorizează răspândirea bolilor, scrie La Vanguardia.

„Fast-food” pentru păsări, calorii multe, nutriție zero

Un studiu realizat pe pițigoiul albastru (Cyanistes caeruleus) a scos la iveală un paradox: păsările care au primit hrană suplimentară iarna au avut un succes de reproducere mai mic în primăvara următoare.

• Problema este că hrana oferită de oameni (adesea bogată în grăsimi sau carbohidrați procesați) este de o calitate mult inferioară dietei naturale a păsărilor.

• Puii rezultați au fost mai mici și au avut o rată de supraviețuire scăzută. Practic, hrana „extra” a menținut în viață exemplare mai slabe care, în condiții naturale, nu ar fi supraviețuit, ducând la o populație per ansamblu mai puțin viguroasă.

Vasele de mâncare se umplu de paraziți

Locuri unde oamenii pun mâncare devin puncte de contact pentru specii care, în mod normal, nu ar interacționa atât de strâns. Această densitate nenaturală facilitează transmiterea epidemiilor.

• În Regatul Unit, un parazit (din genul Trichomonas) a sărit de la porumbei la cinteze și verzișori prin intermediul vaselor de mâncare pentru păsări, provocând o epidemie masivă care a pus în pericol populațiile de păsări cântătoare.

Câștigă doar speciile invazive

Hrănirea masivă nu ajută speciile vulnerabile, ci pe cele agresive.

• Speciile adaptabile (porumbeii, ciorile, vrăbiile comune) monopolizează hrana, devenind și mai numeroase.

• Speciile timide sau rare, care nu se apropie de structuri artificiale, pierd bătălia pentru teritoriu, fiind incapabile să concureze cu „supra-populația” creată artificial de oameni în jurul hranei artificiale.

Lecția hrănirii vulturilor în Spania

Chiar și în cazul păsărilor mari, intervenția umană a avut efecte mixte. În Peninsula Iberică, crearea unor zone fixe de hrănire a ajutat inițial la recuperarea vulturilor, dar a transformat habitatul.

• Rezultatul? Speciile cele mai agresive, precum vulturul pleșuv sur (Gyps fulvus), au monopolizat hrana, alungând speciile mai mici și mai rare (precum vulturul egiptean), care se bazează pe hrană găsită sporadic în natură.

Când ar trebui să intervenim?

Cercetătorii sugerează că hrănirea suplimentară ar trebui să fie excepția, nu regula.

• Când e permis? Doar în scenarii de criză demografică reală pentru o anumită specie și sub supravegherea specialiștilor.

• Dacă vrem să ajutăm păsările, cea mai bună metodă este protejarea habitatului natural: plantarea de arbori nativi, tufe cu fructe de pădure sau crearea unor grădini „sălbatice” unde păsările își pot găsi singure hrana (insecte, semințe).

Dacă ne pasă cu adevărat de echilibrul naturii, trebuie să renunțăm la dorința de a „ajuta” prin firimituri și să lăsăm păsările să fie sălbatice. Natura funcționează cel mai bine atunci când nu încercăm să o transformăm într-un animal de companie colectiv.