foto G4Food
Consumatorii sunt supuși riscului de dezinformare ecologică, avertizează Curtea de Conturi Europeană într-un raport pe tema etichetării produselor alimentare, publicat recent. Dezinformarea constă în prezentarea pe etichetă a unor mesaje potrivit cărora operatorul economic ar obține produsul etichetat prin respectarea unor reguli de protecție a mediului înconjurător, fără ca în realitate să respecte regulile respective.
Realizând că consumatorii sunt mai conștienți de modul în care obiceiurile lor de cumpărare ar putea avea un impact asupra mediului, întreprinderile au început să utilizeze pe etichetele produselor și o multitudine de afirmații legate de mediu. Un studiu al Comisiei a concluzionat că, în cazul a 80 % dintre produsele alimentare selectate, magazinele virtuale sau reclamele includeau astfel de afirmații și că există riscul de dezinformare ecologică a consumatorilor (practica de a comercializa un produs drept ecologic fără a dovedi afirmațiile respective).
Pentru o mai bună informare a consumatorilor, Comisia Europeană a adoptat o serie de acte legislative, dar acestea își vor produce efectul în viitor. Mențiunile despre mediu sunt deocamdată voluntare, exceptând produsele din agricultura ecologică. Etichetarea înșelătoare este însă practicată și în acest caz; produse obținute convențional sunt prezentate ca fiind ecologice.
Informații obligatorii și informații voluntare
Etichetele produselor alimentare preambalate (alimente introduse în ambalaj înainte de vânzare) trebuie să includă anumite informații obligatorii. Acestea se axează în principal pe sănătate și siguranță. Totodată, operatorii economici includ frecvent și „informații voluntare”, pentru a-i informa și atrage pe consumatori.
Elementele voluntare au o sferă de cuprindere mai largă, variind de la afirmații legate de mediu la ilustrații. Acestea sunt permise atât timp cât respectă normele generale ale legislației europene ( Regulamentul 1169/2011 ), precizează Curtea de Conturi Europeană într-un raport privind Etichetarea produselor alimentare în UE, dat recent publicității.
Informațiile obligatorii sunt:
1.Denumirea produsului alimentar
2 Marcarea datei
3 Declarația nutrițională
4 Numele operatorului economic
5 Instrucțiuni de utilizare/condiții de păstrare
6 Lista ingredientelor/Alergeni
7 Cantitatea netă
Informații voluntare:
1. Mențiuni nutriționale
2 Țara de origine
3 Etichetare nutrițională (pe partea frontală a ambalajului).
Vezi mai jos o etichetă cu rol ilustrativ:
Fără gluten
Comisia Europeană a adoptat și un act de punere în aplicare privind mențiunile care pot fi utilizate pe etichetele produselor alimentare adecvate pentru persoanele cu intoleranță la gluten, cum ar fi „fără gluten” sau „conținut foarte scăzut de gluten” ( Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 828/2014 al Comisiei din 30 iulie 2014 privind cerințele de furnizare a informațiilor către consumatori cu privire la absența sau prezența în cantități reduse a glutenului în alimente ).
Țara de origine
În ceea ce privește țara de origine, astfel cum este definită în Regulamentul ICPA, Comisia a adoptat în 2013 și 2018 norme privind indicarea obligatorie a originii pentru anumite produse alimentare. În Strategia sa „De la fermă la consumator” din 2020, Comisia a anunțat că va lua în considerare posibilitatea de a propune extinderea la anumite produse a cerinței privind indicarea obligatorie a originii sau a provenienței. Până în septembrie 2024, Comisia nu publicase încă nicio propunere. Șapte state membre (Grecia, Spania, Franța, Italia, Lituania, Portugalia și Finlanda) au adoptat sisteme naționale obligatorii de etichetare pentru anumite produse alimentare. Din acest motiv, accesul consumatorilor la unele informații referitoare la produsele alimentare nu este același peste tot în UE.
Etichete ilizibile
Comisia Europeană nu a demarat încă nicio acțiune (cum este cazul lizibilității, al alimentelor destinate vegetarienilor sau veganilor și al aportului de referință pentru grupe specifice de populație). Acest lucru limitează capacitatea consumatorilor de a face alegeri în cunoștință de cauză și conduce la un acces inegal în UE la anumite informații referitoare la produsele alimentare, astfel cum se explică în următoarele subsecțiuni.
Regulamentul ICPA impune întreprinderilor din sectorul alimentar să asigure lizibilitatea informațiilor obligatorii, de exemplu prin utilizarea anumitor dimensiuni ale fontului. Întreprinderile se confruntă cu o situație în care, pe de o parte, consumatorii și autoritățile solicită mai multe informații cu privire la produsele alimentare (cum ar fi legate de origine sau de durabilitate), iar, pe de altă parte, ambalajele produselor sunt din ce în ce mai mici, parțial din motive de mediu. Acest lucru poate avea un impact negativ asupra lizibilității informațiilor.
Mențiunile de sănătate
Pe numeroase produse alimentare se menționează că au efecte pozitive asupra sănătății noastre – așa-numitele „mențiuni de sănătate”. În urma evaluării științifice a 4.637 de mențiuni utilizate în UE, Comisia a publicat în mai 2012 un regulament de stabilire a unei liste de 222 de mențiuni de sănătate permise privind vitaminele, mineralele sau alte substanțe decât cele din plante.
Comisia Europeană a autorizat cinci categorii de mențiuni de sănătate, referitoare la:
- Reducerea riscului de îmbolnăvire
- Dezvoltarea și sănătatea copiilor
- Rolul substanțelor în organismul nostru
- Impactul asupra greutății, a foamei și a sațietății
- Psihologie și comportament.
Comisia a întrerupt evaluarea științifică a unei subcategorii de mențiuni de sănătate referitoare la substanțe din plante (sau substanțe vegetale), deoarece nu erau disponibile studii care să demonstreze impactul asupra oamenilor. Astfel de studii erau necesare pentru a evalua eficacitatea respectivelor substanțe. În 2023, Parlamentul European a insistat asupra necesității urgente de a se evalua mențiunile care se află din 2010 pe lista „în așteptare”. Cu toate acestea, cele 2 078 de mențiuni de sănătate privind substanțe din plante rămân „în așteptare”.
În lipsa unei liste a mențiunilor autorizate de UE pentru substanțele din plante, consumatorii sunt expuși la mențiuni care nu sunt susținute de evaluări științifice sau care sunt potențial înșelătoare. Statele membre au propriile abordări cu privire la aceste mențiuni, ceea ce poate spori și mai mult confuzia în rândul consumatorilor.
Lipsa unor norme ale UE privind profilurile nutriționale
Normele UE privind etichetarea produselor alimentare permit în prezent utilizarea de mențiuni nutriționale și de sănătate chiar și pentru produse cu un conținut ridicat de grăsimi, de zahăr și/sau de sare (de exemplu, mențiunea „bogat în vitamina C” pe un produs cu un conținut ridicat de zahăr). Consumatorii care încearcă să facă alegeri mai sănătoase ar putea astfel să consume fără să vrea produse care conțin cantități ridicate de nutrienți nocivi pentru sănătate.
Lipsa unor norme ale UE privind profilurile nutriționale
Normele UE privind etichetarea produselor alimentare permit în prezent utilizarea de mențiuni nutriționale și de sănătate chiar și pentru produse cu un conținut ridicat de grăsimi, de zahăr și/sau de sare (de exemplu, mențiunea „bogat în vitamina C” pe un produs cu un conținut ridicat de zahăr). Consumatorii care încearcă să facă alegeri mai sănătoase ar putea astfel să consume fără să vrea produse care conțin cantități ridicate de nutrienți nocivi pentru sănătate.
Nu există norme ale UE pentru etichetele produselor vegetariene și vegane.
În prezent, nu există norme ale UE care să definească termenii „vegan” sau „vegetarian” sau criteriile care trebuie întrunite de un produs astfel încât să fie adecvat pentru vegetarieni sau vegani (cum ar fi pragurile pentru urmele de produse de origine animală). Întreprinderile din sectorul alimentar care produc astfel de alimente pot aplica în mod voluntar standardul ISO 23662:2021 privind ingredientele alimentare adecvate pentru vegetarieni sau vegani. De asemenea, există mai multe sisteme de certificare private voluntare.
Pe baza Regulamentului ICPA, Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare privind informațiile care indică dacă un produs alimentar este adecvat pentru vegetarieni sau vegani, dar nu a făcut acest lucru. În lipsa unor norme ale UE referitoare la aceste produse, consumatorii nu își pot fundamenta deciziile decât pe diversele etichete private și denumiri de produse.
Riscul de dezinformare ecologică
Realizând că consumatorii sunt mai conștienți de modul în care obiceiurile lor de cumpărare ar putea avea un impact asupra mediului, întreprinderile au început să utilizeze pe etichetele produselor și o multitudine de afirmații legate de mediu. Un studiu al Comisiei a concluzionat că, în cazul a 80 % dintre produsele alimentare selectate, magazinele virtuale sau reclamele includeau astfel de afirmații și că există riscul de dezinformare ecologică a consumatorilor (practica de a comercializa un produs drept ecologic fără a dovedi afirmațiile respective).
Pentru a soluționa această problemă, în 2024 a fost adoptată o nouă directivă privind consolidarea rolului consumatorilor în vederea tranziției verzi. Directiva are drept scop să îi informeze mai bine pe consumatori despre practicile de etichetare neloiale și să le ofere o protecție sporită împotriva acestora. La 22 martie 2023, Comisia a publicat și o propunere de directivă privind afirmațiile legate de mediu. Aceste două acte juridice vor defini condițiile de utilizare a etichetelor de sustenabilitate și vor stabili norme pentru certificarea acestora. Întreprinderile din sectorul alimentar vor trebui să justifice afirmațiile legate de mediu de pe produsele lor. Impactul acestor acte se va vedea doar în viitor.
Consumatorii sunt expuși și unui număr tot mai mare de etichete, logouri și sisteme pe care Comisia nu le monitorizează în mod sistematic. Într-un studiu din 2013, Comisia a identificat 901 sisteme de etichetare voluntară a produselor agroalimentare europene. Această cifră nu a fost actualizată. Potrivit studiului, o treime dintre consumatorii intervievați considerau că etichetele sunt confuze și tot o treime erau de părere că acestea induc în eroare. Un raport din 2024 al Comisiei referitor la etichetele de sustenabilitate a identificat peste 200 de astfel de etichete în sectorul alimentar din UE. Potrivit raportului, 12 % dintre produsele nou-lansate au o etichetă de sustenabilitate alimentară. În plus, statele membre acoperite de auditul Curții nu au o imagine de ansamblu asupra tuturor tipurilor diferite de etichete utilizate pentru produsele alimentare.
Mecanismul instituțional de control
Există diverse entități care se ocupă de etichetarea produselor alimentare în UE. Operatorii din sectorul alimentar / „întreprinderi din sectorul alimentar” trebuie să se asigure că produsele lor îndeplinesc cerințele legislației în domeniul alimentelor.
Statele membre asigură respectarea acestei legislații și trebuie să monitorizeze și să controleze dacă întreprinderile din sectorul alimentar respectă cerințele relevante în toate etapele de producție, prelucrare și distribuție. În acest scop, în conformitate cu Regulamentul privind controalele oficiale, ele mențin un sistem de controale, precum și norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării legislației.
Instituțiile desemnate să efectueze controale oficiale privind etichetarea în România sunt ANSVSA, ANPC, MADR și INSP.
Statele membre trebuie să transmită Comisiei în fiecare an un raport privind controalele oficiale desfășurate.
Comisia trebuie să monitorizeze performanța cadrului juridic al UE privind etichetarea produselor alimentare și poate propune actualizări ale acestuia. Ea trebuie să verifice și dacă sistemele de control de la nivel național sunt eficace și, de asemenea, să gestioneze aplicația online a Sistemului de alertă rapidă pentru alimente și furaje (iRASFF), unde statele membre trebuie să raporteze riscurile legate de alimente.
Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară oferă Comisiei consultanță științifică și tehnică independentă în domenii care pot avea un impact direct sau indirect asupra etichetării produselor alimentare.
G4Food va continua să prezinte informații din rapoartele oficiale ale instituțiilor europene și naționale privind sistemul agroalimentar, pentru o mai bună informare a cititorilor.
