Clătite, desertul copilăriei. Când ne era poftă de ceva dulce ne țineam de fusta mamei până punea de niște clătite. În vremurile de sărăcie ale comunismului, ingredientele pentru clătite tot le găseai prin frigiderul și cămara cam goale de felul lor.
În Spania, unde locuiesc eu de ceva ani, clătitele sunt un desert comun. Majoritatea heladeriilor (magazinele specializate în vânzare de înghețată) vând și clătite. Cu gem, cu nutella, câteodată și sărate, sunt foarte populare. Nu le vei găsi însă în oferta restaurantelor, nici la terasele de pe plajă.
Avantajul clătitelor este că aluatul se face imediat. Dezavantajul este că procedura de coacere dureaza 2-3 minute pentru fiecare clătită și ncesită puțină îndemânare pentru a le întoarce în tigaie. Iar tristețea maximă este că se termină în 5 minute. Cel puțin la mine, au ai mei o super viteză la mâncat clătite.
De curând am primit din România niște dulceață de afine făcută de soacra mea și am descoperit că mai avem o mică ”rezervă” din dulceața de căpșuni făcută acum 2 luni. Așa că a venit natural și comanda de clătite.
Ingrediente
50 g unt nesărat, plus pentru prăjit
500 g lapte
200 g apă minerală
250 g făină
4 ouă
sare.
Pentru umplutură
Gem, dulceață, nutella.
Am topit untul. Am pus făina într-un castron, am adăugat sarea, ouălele, untul și am adăugat lichidele. După ce am amestecat bine cu un tel, cu grijă să nu rămână cocoloașe. Se lasă 30 de minute aluatul să se odihnească. Consistența sa trebuie să fie cea a unei smântâni subțiri.
Într-o tigaie care nu lipește punem un polonic din compoziție și rotim bine tigaia pentru a o împrăștia uniform. Tigaia trebuie să fie bine încinsă și unsă cu puțin unt sau ulei. Când la suprafața clătitei apar niște găurele mici și multe, iar clătită se poate desface cu ușurință de pe tigaie, se desprind cu grijă marginile și se întoarce. Fiecare cu îndemânarea lui. Dacă ești în stare o arunci și se întoarce în aer. Mie, sincer, nu mi-a ieșit niciodată. Dar cu o paletă din plastic mai lată (am una pe care o țin numai pentru clătite) merge perfect. Încă un minut-două și gata clătita. O răsturnăm din tigaie direct pe o farfurie mare.
Și așa, una câte una, clătitele se pun teanc. La final, se așează umplutura și se răsucește, având grijă să pliem capetele în interior astfel încât să nu curgă. Mai e și opțiunea de a o plia în patru. Dacă rămân (la noi nu e cazul oricâte aș face) se păstrează, în frigider, până a doua zi, acoperite cu un prosop curat de bucătărie,
Din cantitățile de mai sus ies 10-12 clătite.
Poftă bună!
