foto: dreamstime.com
Cunosc persoane care au acasă adevărate colecții de suporturi de pahare de bere din carton. Le adună de peste tot de unde merg, mai ceva decât magneții de frigier. Dar, dacă magneții sunt apanajul modernității și al turismului de masă, suporturile de pahare au origine nobilă, ca să nu spunem chiar nobiliară. Actul lor de naștere are legătură directă cu mesele aristocratice, nu și-au făcut apariția pe mesele pub-urilor moderne.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Potrivit revistei Food and Wine în ediție italiană, istoria suporturilor pentru pahare începe în secolul al XVIII-lea ca un ajutor pentru a face sticlele să alunece pe masă în timpul banchetelor aristocratice. Apoi, odată cu inițiativa berăriilor engleze din secolul XX, obiectul își schimbă funcția și se transformă într-un instrument de comunicare, ajungând să devină un element standard al experienței de pub.
Ce rol aveau primele suporturi
Obiectul care astăzi protejează suprafețele meselor de condens și căldură a avut inițial un rol cu totul diferit. Prima documentare cunoscută datează din 1760: în casele aristocratice europene, suportul pentru pahare era o mică tavă, adesea din argint. Era folosită pentru ca nobilii aflați la masă să evite să facă mișcări excesive care să contravină etichetei. Mai exact, făcea ca sticlele de vin să alunece de-a lungul mesei atunci când servitorii nu erau prezenți. Mișcarea, numită coasted, a dat naștere termenului englez folosit și astăzi, drink coaster.
Contextul era cel al banchetelor formale, unde un invitat putea fi așezat departe de sticla deja deschisă. Suportul permitea apropierea acesteia fără a o ridica, evitând gesturi considerate nepoliticoase. Abia în 1880 apar primele modele din carton, datorită brevetului tipografului german Friedrich Horn, care introduce un material mai ieftin și ușor de personalizat.
În 1920 berăria londoneză Watney’s lansează suportul publicitar
Trebuie să așteptăm secolul XX pentru a asista la trecerea din lumea vinului în cea a puburilor. În 1920, berăria londoneză Watney’s își dă seama că suportul pentru pahare poate deveni un eficient suport publicitar. Celebrul logo al butoiului roșu este tipărit pe carton, transformând obiectul într-un vehicul de identitate vizuală.
Publicul, inițial puțin obișnuit cu această utilizare, tinde să-l folosească drept capac pentru bere, cu inevitabilele inconveniente ale primelor modele din fetru, care lăsau fire de lână pe marginea halbelor. Introducerea cartonului și a lemnului a permis apoi depășirea rapidă a problemelor și consolidarea utilizării „sub” pahar, abandonând nefericita variantă de „capac”.
Intuiția Watney’s se dovedește decisivă: asociind imaginea mărcii cu noua bere blondă, compania își consolidează prezența în localurile londoneze și își menține eficiența chiar și în timpul crizei din 1929. Practica se răspândește în întreg Regatul Unit și, după al Doilea Război Mondial, devine un reper pentru berăriile europene și nord-americane. Tipografiile specializate cresc odată cu cererea, iar suporturile pentru pahare intră definitiv în viața de zi cu zi a puburilor.
