Cum încearcă specialiștii să înțeleagă fenomenul flavour-nutrient-learning care influențează alegerile alimentare. În ce măsură creierul uman învață să asocieze inconștient gustul unui aliment cu efectele plăcute pe care le simte după ce îl mănâncă?

Cercetătorii în domeniul psihologiei comportamentale studiază în ultimii ani în ce măsură pot fi condiționate sau influențate alegerile alimentare inconștiente ale oamenilor. Este vorba de un concept nou, numit  flavour-nutrient-learning, și reprezintă o formă de condiționare pavloviană în care gustul sau aroma unui aliment (stimulus condiționat) devine asociat/asociată cu efectele pozitive ale nutrienților consumați odată cu el/ea (stimulus necondiționat).

După asocieri repetate, aroma inițială începe să devină cea preferată, ceea ce duce la creșterea consumului acelui aliment. Exemplu: preferința unui copil pentru o supă nouă de legume poate crește dacă aceasta este asociată în mod constant cu aport energetic ridicat și efecte pozitive pe care el le simte după ce o mănâncă.

Dar acestea sunt doar premizele teoretice, pentru că în practică nu este clar în ce măsură se materializează cu adevărat acest proces de învățate care poate deveni în timp reflex condiționat. Fenomenul este determinat de legătura dintre creier și intestin, căreia oamenii de știință îi dedică tot mai multă atenție în ultimii ani.

Cercetătorii de la Fralin Biomedical Research Institute at VTC au studiat și ei recent fenomenul, în încercarea de a înțelege dacă acest proces de „învățate a gustului” este un factor care influențează obiceiurile alimentare și poate afecta în final greutatea corporală.

Sistemul intestin-creier ar pute fi diferit la persoanele supraponderale sau cu glicemie mai mare?

„Am vrut să aflăm dacă sistemul intestin-creier care transmite informații despre învățarea nutrienților ar putea fi diferit la persoanele cu obezitate și la cele cu niveluri mai mari ale glicemiei”, a explicat Alexanda DiFeliceantonio, coordonatoarea studiului. Ea este cadru universitar la institut și co-director interimar al Center for Health Behaviors Research, din Virginia.

„Dacă există diferențe între cele două categorii, ar trebui să folosim strategii specifice pentru a ajuta persoanele obeze să-și schimbe dieta. Trebuie să învățăm să alegem ce mâncăm, iar un factor mai puțin studiat este reprezentat de semnalele post-consum — practic, intestinul care vorbește cu creierul și ne învață ce să mâncăm”, a mai afirmat ea.

Rezultatele cercetării urmează să apară în numărul din 1 noiembrie al revistei Physiology & Behavior, sugerează că un mai bun control al glicemiei a fost mai strâns legat de schimbările preferințelor alimentare la participanți decât alți factori analizați.

De ce e mai greu de studiat fenomenul la oameni

Cercetările pe modele animale au arătat importanța semnalelor de la intestin către creier după masă. „Acestea sunt de fapt necesare, dincolo de simplul gust oral, pentru a ghida preferințele alimentare”, a spus Mary Elizabeth Baugh, cercetător în cadrul aceluiași institut și unul dintre autorii studiului.

Oamenii de știință au subliniat că fenomenul flavour-nutrient learning este greu de demonstrat la oameni, deoarece istoria alimentară și preferințele variază mult, în timp ce în studiile pe animale dieta și condițiile de testare pot fi controlate strict.

Pentru a depăși obstacolul, 26 de persoane din sud-vestul Virginiei au fost expuse la 10 arome considerate neobișnuite și deci foarte probabil necunoscute: acerola, afin de munte/bilberry, horchata, lulo, yuzu, papaya, mușețel, aloe vera, mamey și maqui berry.

„Cea mai bună practică este să folosim ceva necunoscut, pentru că vrem să se producă o nouă învățare”, a spus DiFeliceantonio, care predă și la Departamentul de Nutriție Umană, Alimente și Exercițiu Fizic din cadrul College of Agriculture and Life Sciences, din același stat.

Participanții au evaluat cât de familiare li se păreau aromele și cât de mult le plăceau. Cercetătorii au ales apoi două arome mai puțin cunoscute și mai puțin apreciate de fiecare participant.

Băuturile aromatizate folosite au fost inițial la fel de dulci, dar unele conțineau zahăr (calorii), iar celelalte îndulcitor artificial (fără calorii). Participanții au consumat aceste băuturi acasă, la ore stabilite, timp de câteva săptămâni. Ulterior, în ambele categorii de băuturi s-au folosit doar îndulcitori artificiali.

Așa cum cercetătorii se așteptau, unii participanți au învățat să prefere aroma asociată inițial cu aportul caloric, consumând băutura în care inițial fusese adăugat zahăr, chiar și atunci când el fusese eliminat. „Și asta datorită mecanismelor post-consum, nu a gustului dulce în sine”, a spus Baugh.

Dar rezultatele nu au fost uniforme și oferit indicații importante. Persoanele cu valori mai ridicate ale glicemiei pe nemâncate și ale HbA1C – un indicator care arată nivelul mediu al glicemiei în ultimele 2-3 luni, erau mai puțin predispuși să dezvolte această preferință.

„Avem nevoie de mai multe date, dar acest lucru sugerează o posibilă afectare a procesului de învățare pe baza semnalelor post-consum. Cu valori mai ridicate ale glicemiei, chiar și în limite normale, ar putea exista o perturbare în comunicarea intestin-creier”, a mai spus Baugh.

Iar această perturbare nu îi afectează doar pe cei care se încadrează la suprapondere și obezitate. „Chiar dacă ai un indice de masă corporală normal și un HbA1C în limite sănătoase, fluctuațiile glicemiei îți influențează alimentația într-un mod de care probabil nici nu ești conștient”, a spus DiFeliceantonio.

„În final, înțelegerea mecanismelor care influențează alegerea alimentelor și comportamentele alimentare poate avea un impact major în dezvoltarea unor strategii farmacologice sau comportamentale diferite pentru tratamentul  și chiar prevenția obezității”, a concluzionat Baugh.