foto: pixabay.com
Americanii sunt un popor „flămând”, se spune, o expresie în care acest cuvânt face referire la foamea ancestrală a pionierilor care au clădit Statele Unite ale Americii. În marea majoritate, emigrați mai mult sau mai puțin cu ce aveau pe ei și care au fost nevoiți să facă față unor mari vicisitudini, printre care și lipsa alimentelor, la începuturi. Motiv pentru care în imaginarul colectiv „bun” înseamnă înainte de toate „mult”, după cum explică și Dr. Will Bulsiewicz, director medical în SUA pentru compania de nutriție Zoe, citat de ziarul britanic The Telegraph într-o analiză a preparatelor brandurilor americane, comparate cu cele britanice.
Turnuri uriașe de clătite înecate în bacon și sirop de arțar, chifle de burgeri umplute cu opt straturi de carne învelite în brânză, pizza de lățimea unei ușir – sunt imagini obișnuite când vine vorba de oferta comercială de mâncare din Statele Unite. Toate reflectă „afinitatea generală a americanilor pentru ideea că mai mare înseamnă întotdeauna mai bun”, după cum spune medicul citat anterior.
Mâncarea de tip fast-food, numită și junk food în limbajul nutriționiștilor, adică deloc sănătoasă, face parte din ADN-ul Americii. Primul restaurant american de fast-food a apărut cu mai bine de 100 de ani în urmă, în 1921, în statul Kansas din Midwest. Era o perioadă de boom economic, după Primul Război Mondial, care a modelat SUA în națiunea pe care o cunoaștem astăzi.
În prezent, gigantul burgerilor McDonald’s, cu siguranță cel mai renumit brand pe care America l-a exportat în lume, contribuie la PIB-ul Americii la fel de mult ca întregul stat Rhode Island. Lanțul este omniprezent pe tot teritoriul SUA: nu Texas sau Florida, ci statul California, cunoscut pentru cultura sa orientată spre alimentația sănătoasă, găzduiește cele mai multe restaurante McDonald’s.
Iar restul lumii s-a molipsit, pas cu pas, de la dragostea americanilor pentru fast-food, însă încet încet începe să vină și nota de plată pentru un stil alimentar în general tot mai nesănătos. Mai nou, nutriționiștii din Marea Britanie încep să pună pe seama „americanizării” dietelor creșterea ratelor de obezitate, cancer colorectal și diabet de tip 2. Dar cât de nesănătos cu adevărat mănâncă americanii?, a încercat să înțeleagă ancheta ziarului britanic.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Dimensiunile porțiilor
„Este absolut adevărat că porțiile tind să fie mai mari în America”, spune Prof. Rebecca Earle, istoric specializat în alimentație la Universitatea din Warwick. Earle s-a născut în SUA, iar când s-a mutat pentru prima dată în Marea Britanie, în anii 1980, a fost „uimită că iaurturile pe care le cumpăra din supermarketurile britanice veneau în recipiente atât de mici, deoarece porțiile individuale pe care le consumam acasă erau aproape duble ca mărime”.
Diferențele sunt cele mai evidente în restaurantele fast-food. McDonald’s din SUA oferă cutii de 40 de nuggets, în timp ce în Marea Britanie se pot cumpăra maximum 20 într-o singură porție. De asemenea, o porție mare de cartofi prăjiți este cu aproximativ 30% mai mare în America decât în Marea Britanie.
„Obișnuința cu porții atât de mari îi face pe oameni să nu mai accepte cantități mai mici. Când ni se oferă porții mari, avem tendința să mâncăm în exces și să nu mai putem fi satisfăcuți cu o cantitate mai mică de calorii. În cazul fast-food-ului american, acest lucru înseamnă și un consum mai mare de grăsimi saturate, zahăr și sare”, spune nutriționista Jenna Hope. Consecințele sunt evidente: creștere în greutate, risc crescut de diabet și colesterol mărit.
În ciuda legendelor urbane, un Big Mac din SUA are aproximativ aceeași dimensiune ca unul din Marea Britanie – ambele cântăresc în jur de 200g și au diametrul de aproximativ 10cm. Totuși, tendințele privind în general burgerii din cele două țări indică două direcții diferite.
În Marea Britanie, preferăm burgerii groși din carne de vită, serviți cu cheddar, cartofi prăjiți groși și multe legume, așa cum se vede prin proliferarea restaurantelor gourmet de burgeri. În America, burgerii au devenit din ce în ce mai mari și mai exagerați. De exemplu, Wendy’s – un lanț de fast-food asociat în Marea Britanie cu așa zisa cultură „american dinner” – vinde burgerul Dave’s Triple, care conține trei chiftele de vită și trei felii de brânză, și care nici măcar nu este cel mai caloric produs din meniu.
Prezența aditivilor
Chiar și un iaurt grecesc dintr-un supermarket american nu este echivalent cu unul britanic. Pe lângă faptul că este mai mare, acesta poate conține caragenan, E407, un agent de îngroșare folosit și în pasta de dinți, odorizante și produse de machiaj.
Dar unul dintre cele mai problematice produse este pâinea. Wonder Bread, cea mai vândută pâine din America, conține peste 30 de ingrediente, majoritatea fiind substanțe chimice pe care nu le-am putea regăsi vreodată într-o bucătărie domestică. Unele tipuri de pâine americană conțin chiar și bromat de potasiu, un ingredient interzis în Marea Britanie și UE, fiind pe lista substanțelor potențial cancerigene.
„Oamenii din Marea Britanie au fost întotdeauna preocupați de ceea ce conține pâinea lor”, spune profesorul Earle. Primele legi britanice împotriva falsificării pâinii au fost introduse acum 800 de ani, în 1202. Nu aceeași istorie juridică este prezentă în America, afirmă Dr. Bulciewicz. „USDA (Departamentul de Agricultură al Statelor Unite) a fost creat abia după cel de-Al Doilea Război Mondial pentru a reglementa aprovizionarea cu alimente, iar până în ziua de azi, reglementările sunt mai permisive decât în Europa”, explică el.
Nutriționiștii din Marea Britanie modernă continuă să avertizeze asupra riscurilor pentru sănătate ale pâinii albe cumpărate din magazine. Cea mai iubită pâine din Regatul Unit este Warburtons Toastie White, care conține peste 10 ingrediente, iar procesarea excesivă a pâinii pentru a o menține proaspătă și fără mucegai pentru mai mult timp „o privează de cea mai mare parte a fibrelor”, spune Rhian Stephenson, nutriționist și fondator al brandului de suplimente ARTAH.
„Nu doar că elimini multe dintre compușii benefici ai cerealelor, dar îndepărtezi și elementul care oferă senzația de sațietate. Poți mânca pâine albă toată ziua, dar o pâine integrală de secară de calitate bună te va sătura după doar o felie mai groasă”, afirmă Stephenson. În SUA, această pâine integrală fără aditivi poate costa 6,50 dolari (peste 5 lire sterline) una – dacă poate fi găsită. Aproximativ 23,5 milioane de americani trăiesc în așa-numitele „deșerturi alimentare”, zone în care nu există alimente proaspete disponibile pe o rază de un kilometru în mediul urban sau 20 de kilometri în cel rural.
Proporția de zahăr
Mâncarea americană în general, este de notorietate acest fapt, e dulce. Pe lista de ingrediente putem găsi zahărul chiar și preparatele în care nu am putea lua în calcul prezența sa. Datele oficiale arată că 49% dintre americani sunt prediabetici sau diabetici.
Micul dejun american, de exemplu, este foarte dulce.Deși acest lucru este departe de ceea ce organismul nostru dorește în mod natural – „avem nevoie de proteine dimineața, dar suntem condiționați să ne dorim zahăr în schimb,” spune Stephenson – zahărul ne oferă un impuls de energie dimineața și ne poate tenta să ne ridicăm din pat chiar și în cele mai somnoroase momente. Dacă adăugăm la asta faptul că porumbul este extrem de abundent în America și poate fi transformat ușor în sirop de porumb, devine clar de ce americanii sunt cunoscuți pentru consumul de Poptarts, clătite și cereale care seamănă cu un desert sau bomboane chiar de la prima oră.
Cerealele americane precum Lucky Charms, Froot Loops și Cinnamon Toast Crunch sunt pline de sirop de porumb cu conținut ridicat de fructoză, „care este de fapt mai dulce decât zahărul și este extrem de dăunător pentru organism, deoarece este mai probabil să fie stocat sub formă de grăsime și să provoace probleme de sănătate, precum rezistența la insulină,” spune Hope. Deși fructoza este prezentă și în fructe, acestea conțin, de asemenea, fibre și glucoză, ceea ce le face benefice pentru sănătate, subliniază ea. De-a lungul timpului, „chiar și cerealele considerate sănătoase au avut tot mai mult zahăr adăugat, ceea ce face ca oamenii să considere normal să mănânce ceva care, practic, este echivalentul unor prăjituri cu lapte.”
În schimb, cea mai cumpărată cereală pentru micul dejun în Marea Britanie este Weetabix (deși și aici se consumă o cantitate semnificativă de cereale prea îndulcite). Weetabix conține ingrediente pe care nutriționiști precum Hope le consideră ultraprocesate, dar, oricum, acest tip de cereale „are mai multe fibre și proteine, precum și vitamine adăugate,” ceea ce îl face o opțiune mult mai sigură pentru consumul regulat.
Cantitatea de sare
„În America, 60% din caloriile pe care le consumăm zilnic provin din alimente ultraprocesate, iar ultraprocesarea implică, în esență, combinarea sării, grăsimii și zahărului pentru a face mâncarea să aibă gust,” spune Dr. Bulsiewicz. „Suntem programați biologic să căutăm sarea – face parte din biologia noastră. Majoritatea americanilor care gătesc cu sare nu au nicio problemă în a-și condimenta mâncarea într-un mod sănătos, dar producătorii adaugă sare în produsele lor pentru a-i face pe oameni să le cumpere și să le consume în mod constant”, adaugă el
O anumită cantitate de sare este esențială pentru sănătatea noastră, „dar un exces poate afecta negativ microbiomul intestinal, funcția rinichilor și a sistemului imunitar și poate contribui la riscul apariției bolilor autoimune,” spune Dr. Bulsiewicz. Sarea este și un conservant, ceea ce o face esențială într-o țară „în care mulți oameni conduc pe distanțe lungi și, pe drum, au opțiuni limitate de hrană în afara alimentelor ultraprocesate,” adaugă Hope.
Acest lucru este cel mai evident atunci când comparăm brânza feliată americană, cu nuanța ei portocaliu-neon, cu brânzeturile britanice tradiționale, cum ar fi cheddarul, Wensleydale, Stilton sau Red Leicester. Kraft Singles, un brand popular de „brânză” americană, conține de fapt mai puțin de 51% „cheddar”, ceea ce înseamnă că produsul nu poate fi legal comercializat ca un tip de brânză. Restul fiecărei felii este format din lapte, zer, conservanți și emulgatori, având un conținut de 230 mg de sodiu per felie.
În schimb, cheddarul matur Cathedral City conține mai puțin sodiu pe gram și are ca singur ingredient cheddarul. Deși majoritatea brânzeturilor sunt considerate bogate în grăsimi saturate, „cheddarul conține calciu și proteine, ceea ce îl face relativ nutritiv,” spune Hope. Nu e de mirare că în această țară numim brânza americană „brânză de plastic.”
Caloriile
Toate acestea înseamnă că aceleași alimente sunt pur și simplu mai calorice în America. Caloriile ascunse reprezintă o mare parte din motivul pentru care americanul de rând consumă peste 3.500 de calorii pe zi – mai mult decât media oricărei alte țări din lume și mai mult decât se consumă în Marea Britanie, unde bărbații mănâncă, în medie, 3.000 de calorii pe zi, iar femeile 2.500.
Competiția dintre lanțurile de fast-food a dus la adăugarea de grăsimi, sare și zahăr ascunse într-o varietate de alimente, care sunt servite în porții mult mai mari. Chiar și castraveții murați dintr-un burger american pot conține sirop de porumb. „Este mult mai dificil pentru americani să țină evidența a ceea ce mănâncă”, explică Hope. Acest lucru îl face pe Dr. Bulsiewicz să fie „foarte furios”, având în vedere costurile ridicate ale produselor proaspete în multe părți ale Statelor Unite.
