„Bucătăria italiană” este un termen care acoperă, de fapt, o gamă foarte variată de rețete. Meniurile din întreaga țară se schimbă drastic de la o regiune la alta și chiar de la un oraș la altul – o moștenire a statelor-regiune care au guvernat peninsula de la căderea Imperiului Roman până în secolul al XIX-lea. Pentru călători, acest lucru se traduce printr-o multitudine de destinații culinare hiperlocale de descoperit, fiecare cu un caracter distinct. De la specialitățile din Parma până la pastele din Bari, National Geographic prezintă șase dintre cele mai bine orașe cotate după felurile de mâncare sau produsele lor specifice.
1. Genova: sosul pesto
Herbaceu și proaspăt, cel mai bun pesto evocă imagini ale prânzurilor de vară savurate la mese umbroase, în aer liber. Ceea ce este perfect logic, având în vedere că locul său de naștere, Genova, este capitala de la malul mării a Rivierei italiene. Vizitați Genova pentru a gusta pesto în adevărata sa formă locală – preparat prin măcinarea busuiocului, usturoiului și nucilor de pin într-un mortar, apoi turnat peste trofie (paste răsucite). Încercați-l la Il Genovese, care a fost fondat în 1912 sub numele Raggio ca sciamadda (un mic restaurant cu un cuptor cu lemne folosit pentru a face farinate, clătite cu năut). Acum este deținut de Roberto Panizza, creatorul Campionatului Mondial de Pesto: evenimentul bienal vede 100 de bucătari confruntându-se în oraș cu mortarele și pisălogii lor.
2. Torino: găluștele agnolotti
În prezent o mișcare mondială, Slow Food – o organizație care celebrează bucătăria locală și gătitul la domiciliu – a început în 1986 în Bra, un oraș din Piemont. Un deceniu mai târziu, s-a reunit la 50 de kilometri nord, în Torino, pentru a lansa Salone del Gusto, un târg bienal pentru micii producători. Orașul rămâne gazda perfectă, cu specialități care cuprind cafea, paste, carne și chiar covrigi de pâine. Cu atât de multe opțiuni, este greu să alegi un fel de mâncare vedetă, dar unul dintre preferatele localnicilor este agnolotti (ravioli umplute cu friptură de vită). Acestea sunt servite cu sos la Pastificio Defilippis, care vinde paste proaspete pe loc, sau cu unt și salvie la Fratelli Bruzzone Trattoria, unde rețeta este veche de un secol.
3. Parma: culatello di Zibello
Bucătăria din Parma i-a câștigat un loc în rețeaua Orașelor Creative UNESCO și este ușor de înțeles de ce. Este patria unor giganți precum parmigiano reggiano și prosciutto di Parma (cea mai apreciată șuncă din țară), dar călătorii ar putea fi mai puțin familiarizați cu culatello di Zibello. Delicat și dulce, acest tip de carne de porc conservată este produs aici de peste 250 de ani, folosind pulpa porcilor crescuți local, iar procesarea sa urmează în prezent etape strict reglementate. Toate acestea i-au conferit porecla de „re dei salumi” („regele mezelurilor”); încercați-l cu panglici de paste tagliolini la restaurante precum Osteria di Fornio.
4. Bari: orecchiette
Capitala Apuliei are partea sa de atracții: există un castel din secolul al XII-lea, o bazilică cu relicve sfinte și aleea Arco Basso, unde nonne (bunicile) locale stau toată ziua să frământe orecchiette (paste în formă de ureche). Aceste paste au fost făcute manual în casele din Bari timp de secole și au devenit un simbol al orașului. Cumpărați o pungă plină, apoi încercați-o în restaurante precum Terranima, cu napi, anșoa, pesmet și usturoi. Este un fel de mâncare înțepător, care se potrivește cu aperitivul vedetă al acestui oraș portuar: fructele de mare crudo (crude), servite pe gheață, simple, cu excepția câtorva picături de lămâie.
5. Treviso: radicchio rosso
Amarognolo este termenul italian pentru un gust plăcut amar și nu există un mod mai bun de a-l experimenta decât mâncând radicchio, o rudă a cicoarei cultivată în mod obișnuit în Treviso, la o oră de mers cu mașina la nord de Veneția. Restaurantele de aici îl servesc în tot felul de feluri, dar morte migliore („cea mai bună moarte”, utilizarea ideală a unui ingredient) este într-un risotto cu șalotă și vin alb – modul în care este servit la trattoria Toni del Spin. Apropo de vin: Strugurii de Prosecco sunt recoltați în afara zidurilor antice ale orașului, pe dealurile Conegliano și Valdobbiadene, incluse în lista UNESCO. Acestea sunt legate prin Drumul Prosecco, care se întinde pe aproximativ 30 de mile, cu pivnițe de-a lungul traseului.
6. Perugia: trufele
Umbria, centrul verde al Italiei, are o pretenție principală la faima culinară: trufele cu aromă amețitoare și umami, care se ascund în subarboretul pădurilor de stejar, fag și castan din regiune. Varietățile negre și albe rare se găsesc în jurul orașelor Norcia și Spoleto, dar pentru o experiență completă, plecați la o oră spre nord, în orașul Perugia. Vă puteți alătura unor excursii tematice, cum ar fi Let’s Cook in Umbria, care vă poartă prin mediul rural cu un câine care vânează trufe, și vă puteți ospăta la restaurante dedicate. Al Tartufo combină trufa cu orice, de la tagliolini (paste cu panglici) la înghețată de busuioc.
Sursa foto: Rostislav Glinsky | Dreamstime.com
