Mulți fermieri români sunt prinși ca într-un clește între datoriile la bănci și instituții financiare nebancare (IFN) și producțiile mici, cauzate de seceta puternică instalată de câțiva ani în mai multe regiuni ale țării.
Recoltele slabe aduc câștiguri mici care scad șansele fermierilor de a își achita ratele către creditori. Este și situația fermierului Sorin Bolovan, din localitatea Cotești, județul Vrancea. Fermierul lucrează o suprafață totală de 700 de ha. Seceta care lovește aproape în fiecare an în acest județ, slab irigat, a afectat culturile agricole din ferma lui Bolovan și încasările au fost mai mici. Această situație îl pune în dificultate pe fermierul vrâncean în relația cu băncile și IFN-urile de la care a împrumutat bani, pentru investiții în utilaje și alte cheltuieli necesare unei ferme moderne.
„Am de achitat lunar rate în valoare de 45.000 de lei, la bănci și la IFN-uri. Pentru contractele de leasing mai am puțin de achitat. Pe de altă parte, producția a fost slabă în ultimii ani. Anul trecut a fost destul de slăbuț, 2022 a fost un an foarte prost. Anul acesta, am scos la orz o medie de 900 de kg/ha și la grâu de 1.200 de kg/ha. La floarea soarelui media va fi de 870 kg/ha. Am investit direct 1.800 – 2.000 de lei/ha și voi încasa 1.500 – 1.600 de lei/ha”, susține fermierul din Vrancea, într-un interviu publicat pe canalul de YouTube Lanțul Alimentar.
El declară că în cazul multor fermieri români creditele la bănci și la IFN-uri, precum și contractele de leasing pun cele mai mari presiuni pe afacerea acestora. Fermierii au împrumutat sume mari de bani pentru a cumpăra utilaje performante sau pentru a investi în proiecte de dezvoltare a fermei. Totodată, au împrumutat bani chiar pentru reluarea ciclului agricol, pe fondul secetei. E un cerc vicios: lipsa de capital de lucru din cauza secetei îi trimite pe fermieri la bănci, apoi, tot din cauza secetei, nu pot achita datoriile.
Seceta le afectează culturile și mai departe capacitatea de a achita ratele bancare.
„Mai negociem cu ei, mai cerem o păsuire, să ne mai aștepte, chiar și cu o mică penalizare. Nu avem de unde să scoatem profit. E o situație dificilă, provocată de seceta care se repetă în fiecare an”.
Circulă informații prin mediul agricol local că unii fermieri au renunțat la afacere sau sunt pe punctul să renunțe.
„Sunt niște fermieri care doresc să renunțe. Dacă nu la toată afacerea, renunță la o parte din terenurile arendate. Nu mai au spațiu de creditare, doresc să vândă sau să predea o parte din fermă. Mă întreb însă cine ar prelua o fermă cu datorii? Fondurile de investiții nu vor să cumpere la prețul pe care îl cere fermierul. Cam toți fermierii au trenurile gajate la bănci, e greu să scoți terenul de sub gaj, e destul de complicat”.
Fermierul Sorin Bolovan estimează că ar fi nevoie de „4-5 ani buni din punct de vedere agricol pentru a avea producții bune și astfel să putem scăpa de datorii”.
Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin Barbu, a promis acordarea unei compensații financiare de până la 200 de euro/ha, în funcție de procentul de calamitare a culturii. Promisiunea e deja cunoscută de toată suflarea agricolă, care așteaptă, desigur, să primească acei bani. Termenul avansat de ministru este 15 octombrie.
„Toată lumea așteaptă despăgubirile promise de minister, dar nu știu dacă asta va rezolva problema noastră pe termen lung. E o rezolvare pe moment. E o prelungire a bolii. Ar trebui un fond mutual finanțat cu 5% din subvențiile pe care le încasăm. Acum procentul e 3%, nu e de ajuns”.
Asigurările sunt o soluție pentru fermieri, însă, susține Bolovan, firmele de asigurare evită să încheie polița pentru secetă, dintr-un motiv simplu: seceta se extinde, e prezentă în fiecare an, nu mai e un fenomen izolat.
„Nu am culturile asigurate pentru secetă. Le am pentru nerăsărire. De pildă, am încasat despăgubiri de la asigurator, pentru rapiță. Relația e corectă”.
Agricultorii români, întocmai ca agricultorii din toate statele membre ale Uniunii Europene, primesc subvenții agricole pentru terenurile și culturile agricole. Subvenția de bază este de 97 de euro/ha. Acestei sume i se adaugă alte tipuri de subvenții, care urcă suma subvenția finală la aproximativ 200 de euro/ha.
Dacă un fermier încasează din vânzarea producției aceeași sumă pe care a investit-o pentru a obține producția respectivă, adică profit zero, se bazează pe acea subvenție de 200 de euro/ha, care se diminuează dacă are de achitat arenda către proprietarii terenurilor pe care le lucrează.
Un fermier este nevoit însă să își dezvolte ferma, să cumpere utilaje performante, să construiască clădiri, anexe, spații de depozitare etc, iar pentru asta apelează la creditori.
În anii secetoși, tot mai numeroși, achitarea ratelor devine problematică. Seceta subminează bonitatea fermierilor.
Sorin Bolovan este președinte al Cooperativei Agricole Cereal Top Farmers, din localitatea Cotești, județul Vrancea.
Urmărește interviul integral pe Lanțul Alimentar.