Sursa foto: Pexels
Ceasuri care înregistrează somnul, analize de laborator avansate, studii bazate pe microbiom sau pe salivă, tehnici de spectrofotometrie care permit determinarea concentrației de metale grele în organism, diete personalizate pe baza genomului, cântare de bioimpedanță capabile să măsoare grăsimea corporală, densitatea osoasă sau retenția de lichide… Acestea sunt doar câteva dintre instrumentele folosite de așa-numitul biohacking, o disciplină pe care tot mai mulți oameni o practică, adesea fără să știe că ceea ce fac are un nume, notează La Vanguardia.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
De fapt, mișcarea nu este nouă. De ani buni, în Statele Unite se vorbește despre „hacking-ul propriului corp” ca și cum ar fi un sistem de operare: ideea este să măsori, să testezi și să ajustezi până când obții o performanță mai bună, fizică, mentală și chiar emoțională. Sună futurist și chiar apocaliptic, dar în realitate biohacking-ul nu este altceva decât o evoluție a medicinei preventive și de precizie, adaptată la realitatea secolului XXI, cu noi provocări de mediu, o industrie alimentară extrem de dezvoltată și o populație tot mai sedentară. Toate acestea, folosind instrumentele științifice și tehnologice de care dispunem astăzi.
„Hack-uirea” propriului corp
Biohacking-ul nu este altceva decât o evoluție a medicinei preventive și de precizie, adaptată la realitatea secolului XXI.
Așa explică Pedro Rodríguez, imunogerontolog, doctor în neuropsihobiologie și director adjunct al Clinicii UME din Alicante. Rodríguez conduce departamentul de Longevită și Biohacking, un domeniu în care lucrează de peste 20 de ani. Scopul său este „să prevenim apariția bolii cronice și să optimizăm sănătatea, pentru a putea ajunge la o viață lungă, dar nu supramedicați și cu multiple patologii”.
Pentru a atinge acest obiectiv, Rodríguez și echipa sa folosesc în principal „strategii non-farmacologice, care permit să mergem cu un pas mai departe decât ceea ce Ministerul Sănătății numește medicină de precizie”. Aceasta înseamnă „că dacă am 25 de pacienți cu același diagnostic, fiecare dintre ei poate fi abordat diferit, deoarece provin din fenomene moleculare distincte”.
Rodríguez vede biohacking-ul ca pe aplicarea medicinei de precizie la persoane sănătoase, „care vor să-și îngrijească organismul în mod personalizat, modificând, dacă este necesar, unele funcții celulare pe care astăzi le putem înțelege datorită numeroaselor instrumente pe care le folosim combinat pentru fiecare pacient”.
Ambiguitatea termenului
Termenul în sine este destul de confuz. Biohacking-ul ca mișcare generală exista deja, dar era un concept-umbrelă în care încăpea orice: de la nutriție până la implantarea de dispozitive electronice în corp. Chiar și multe terapii pseudoștiințifice s-au asociat cu moda. „Deoarece este un concept nou, încă nereglementat, mulți îl revendică din zone care nu sunt științifice. Asta ne face mult rău”, avertizează Rodríguez.
Această ambiguitate, recunosc experții, a generat teamă și i-a îndepărtat pe oameni de ceea ce contează cu adevărat: să învețe să-și optimizeze fiziologia fără a apela la practici invazive sau fără bază științifică.
Pentru Álex Giménez, specialist în nutrigenomică și pionier al metodei Natural-Biohacking, „provocarea principală a fost să apăr un biohacking care evită implanturile tehnologice și aplică strict știința pentru a modifica procesele fiziologice și structura celulară doar pe cale naturală”.
El adaugă: „Ambiguitatea termenului generează teamă și confuzie, și îi îndepărtează pe oameni de adevărata putere a optimizării biologice”. Pentru a trasa o linie clară, Giménez a definit conceptul de Natural-Biohacking, distinct de cel transhumanist și invaziv.
Exemple și fundamente științifice
Un exemplu clasic folosit pentru a explica influența stilului de viață asupra longevității este cel al gemenilor identici. „Deși au același ADN, unul poate trăi sedentar într-un oraș, cu alimentație procesată, stres și toxine, ceea ce ‘activează’ gene de inflamație și rezistență la insulină. Celălalt poate trăi activ pe o insulă din Caraibe, cu o dietă naturală și exercițiu zilnic, menținându-și sănătatea și ‘activând’ gene de longevitate”, explică Giménez. Epigenetica arată că deciziile zilnice controlează ce gene se exprimă.
Biohacking-ul se bazează, așadar, pe epigenomie, știința care studiază schimbările epigenetice într-o celulă – modificări care nu alterează ADN-ul, dar activează sau dezactivează genele în funcție de vârstă, dietă, exercițiu, medicamente sau factori chimici. Aceste schimbări pot influența riscul de boli și se pot transmite generațiilor viitoare.
Metode și instrumente
În cadrul Clinicii UME, biohacking-ul pornește de la studii care determină vârsta metabolică, starea microbiotei, disbioza intestinală, biometria, stresul oxidativ, concentrația de metale grele și multe alte parametri. În funcție de rezultate, se folosesc tehnici precum:
-
respirație și meditație pentru modificări neuronale,
-
suplimente, laser, tehnologie cu infraroșu,
-
exerciții terapeutice, forță și rezistență,
-
ajustări alimentare personalizate.
Un aspect esențial îl reprezintă ritmurile circadiene. Cercetările premiate cu Nobel în 2017 au demonstrat importanța acestora în reglarea hormonilor și energiei. Giménez subliniază: „Fiecare celulă are propriul ceas intern. Când dereglăm sistemul cu cine târzii, expunere la ecrane noaptea sau somn neregulat, se creează un haos biologic”.
Concluzii și perspective
În esență, termenul impunător de biohacking desemnează doar o modalitate de a duce medicina preventivă și de precizie la nivel maxim, folosind instrumentele științifice moderne. Nu este nevoie de tehnologii costisitoare sau de terapii controversate, ci doar de aplicarea personalizată a cunoștințelor existente.
Totuși, disciplina ridică și întrebări etice și filosofice: cum vom gestiona longevitatea, accesibilitatea viitoarelor tehnologii regenerative, echitatea socială sau impactul manipulării genetice asupra sănătății și societății.
Giménez conchide cu o reflecție: „Am învățat să credem că genetica este un destin bătut în piatră, dar în realitate este ca argila în mâinile noastre. Fiecare masă, fiecare oră de somn, fiecare antrenament este o lovitură de dală cu care sculptăm boala sau vitalitatea de mâine. Întrebarea finală nu este ce gene ai moștenit, ci, mai degrabă, ce vei face cu ele.”
