Dacă în urmă cu câteva zeci de ani avioanele utilitare puteau fi văzute destul de des zburând deasupra câmpurilor agricole din România, astăzi astfel de momente sunt surprinse rar. În timp ce aeronavele cu aripă fixă au dispărut aproape complet din peisaj, proprietarii lor orientându-se spre alte domenii – precum transportul de pasageri sau marfă, reclame, dezinsecție în orașe sau tratamente pentru păduri -, elicopterele încă sunt solicitate în sectorul agricol. Însă aparatele specializate se învechesc, iar proprietarii lor nu sunt dispuși să investească în unele noi, preferând să mizeze pe vehicule aeriene potrivite pentru agrement sau alte servicii.
Antreprenorii din domeniu spun că nu dronele și noile tehnologii sunt cele care au dus la declinul aviației utilitare în agricultură, ci normele de mediu mai stricte și legislația europeană, care nu mai permite folosirea anumitor substanțe chimice. „Suntem afectați de legile de mediu, deși eu (cu elicopterul – n.e.) poluez cât un tractor”, a declarat, pentru G4Food, Traian Lupoian, administrator West-Copter din Timiș. Firma folosește, pentru serviciile prestate în agricultură, elicoptere Kamov Ka-26.
Potrivit furnizorilor de servicii de aviație pentru agricultură, o dronă nu se poate compara cu un avion sau elicopter la productivitate. Prețurile cerute la hectar, cuprinse între 60 și 80 de lei, sunt mai mici decât cele cerute de operatorii de drone, unde media este de aproximativ 100 de lei la hectar. „Nu cred că dronele ne-au afectat, deoarece au productivitate mică. Cu drona faci 1.000 de hectare în două săptămâni, iar cu elicopterul aceeași suprafață într-o zi și jumătate”, a spus Lupoian.
Chiar și în aceste condiții, activitatea este profitabilă, potrivit lui, deși nu mai este vorba de sumele din anii trecuți.
Dronele au, însă, avantaje care sunt greu de trecut cu vederea. Aplică substanțele cu precizie și eficiență mare și pot lucra noaptea, atunci când polenizatorii – precum albinele sau bondarii – nu sunt activi pe câmp.
Pilot: „Eu nu pot trăi acoperind 1.000 de hectare pe an”
Faptul că există cerere redusă pentru folosirea de elicoptere în agricultură îl confirmă și proprietarul Fly Company din Bihor, Nicu Dogaru. Și el spune că dronele nu au afectat serviciile firmei sale, deoarece oferă o productivitate mult mai mică. „Ajungi într-o zi să faci 100 de hectare (cu drona – n.e.) când cu elicopterul facem între 800 și 1.000 de hectare”, a explicat el, pentru G4Food. Ca și alți antreprenori din domeniu, Dogaru și-a diversificat serviciile. El oferă zboruri de agrement, combustibil, service pentru elicoptere și are o școală de pilotaj.
Maderis Trading este una dintre puținele firme care mai operează avioane utilitare pentru agricultură. Potrivit proprietarului său, afacerea este concentrată pe dezinsecția în orașe și localități, dar și pentru aplicarea de tratamente în păduri. Printre orașele în care a furnizat anul acesta servicii se numără Craiova, Slatina, Drobeta-Turnu Severin, Alexandria și Băilești. În agricultură a mai primit câteva cereri, dar doar pentru suprafețe mici. Maderis operează un avion Antonov An-2 produs în Polonia, iar costul la hectar pentru aplicarea de substanțe este de 60 de lei.
Lupoian spune că „sunt descurajate”, de autorități, serviciile oferite de aviația utilitară, dar fără aceasta „nu se poate”. „Ce faci, de exemplu, când e invazie de țânțari? La un moment dat voi trece doar pe agrement, dar ei sunt cei care vor plânge. Eu nu pot trăi acoperind 1.000 de hectare pe an”, a mai spus el. Firma West-Copter mai oferă servicii de filmare și fotografie aeriană, dar și de zbor de agrement sau cu reclame.
