Sursa foto: colaj Rawpixel și Wikimedia
Finalul anului trecut marca un moment cu valoare de eveniment pentru UE: finalizarea, după mai bine de 20 de ani, a negocierilor în vederea încheierii unui acord de parteneriat între orgamnismul european și Mercosur. Importanța momentului a fost menționată, în cadrul decalrațiilor comune, de către Ursula von der Leyen, președente al Comisiei Europene:
„Astăzi celebrăm un moment cu adevărat istoric. Permiteți-mi, vă rog, să le mulțumesc negociatorilor pentru dedicarea și determinarea (cu care au dus la bun sfârșit negocierile n.r.). Au muncit fără odihnă timp de mulți ani pentru a ajunge la un acord echilibrat și ambițios. (…) Este vorba despre un acord reciproc avantajos, care va aduce beneficii semnificative consumatorilor și întreprinderilor din ambele părți. Punem accentul pe echitate și pe beneficiile reciproce”.
Două întrebări se impun. Pe de o parte, dacă este așa benefic, de ce au durat negocierile două decenii? Iar, pe de altă parte ce face îl face atât de important încât să rămână pe lista de deziderate europene atât de mult timp? Pentru a ajunge la răspuns, hadeți să începem cu o altă întrebare.
Ce este Mercosur?
El Mercado Comun del Sur (Mercosur) este un bloc economic fondat în 1991 de către Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay. Pe lângă statele fondatoare, Chile, Columbia, Ecuador, Peru, Panama, Guyana și Surinam beneficiază de satutul de țări asociate.
Obiectivul principal al acestui organism, așa cum reiese din pagina web ofocială, este alcătuirea unui spațiu comun care să genereze oportunități comerciale și de investiții prin integrarea competitivă a economiilor naționale în piața internațională. Cum se realizează acest lucru? Printr-o serie de acorduri economice dar și politice cu alte state sau grupuri de state.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Iată câteva cifre care să ne ofere o imagine asupra importanței acestui bloc economic. Incorporează o suprafață ce se apropie de 15 milioane de kilometri pătrați, care include diverse ecosisteme, continentale și maritime, și una dintre cele mai mari surse de biodiversitate, inclusuiv una dintre cele mai mari rezerve de apă dulce din lume. Vorbim despre o populație de peste 295 de milioane de oameni și, conform aceluiași website, este a cincea cea mare economie din lume.
În anul 2023, schimburile comerciale ale Mercosur s-au ridicat la peste 668 de milioane de dolari americani. Principalele mărfuri exportate au fost petrolul, minereul de fier, soia, porumbul și zahărul. Acestea au avut ca principale destinații Mexic, China, Chile, Statele Unite. În Uniunea Europeană au ajuns 14% din exporturile amintite.
De ce are nevoie Europa de un asemenea acord?
Uniunea speră să obțină o nouă destinație de export masiv pentru produse precum haine, mașini sau vinuri, care până acum erau supuse unor taxe vamale semnificative. În contrapartidă, europenii vor trebui să accepte cote de import pentru diverse produse, cum ar fi carnea de vită și recunoașterea apeste 400 de indicații geografice ale unor mărfuri provenind din aria geografică a blocului comercial. Acesta fiind unul din motivele pentru care negocierile au durat atât de mult.
Nu sunt puține vocile critice la adresa acestui acord. Cu toate aceste, Comisia Europeană a făcut eforturi deosebite pentru ca momentul din 6 decembrie de la Montevideo să fie posibil. De ce?
Un posibil motiv a fost indentificat într-un articol de către Mihaela Naum (RFI): „Ca în orice situație comercială, există și aici un moment propice pe care una din părți trebuie să-l exploateze înainte ca altcineva să-i ia locul. Acel altcineva poate fi China. Audiată recent în Parlamentul European, Kaja Kallas, care este șefa diplomației europene, explica faptul că aceste tergiversări vor lăsa un loc gol pe piață, pe care inevitabil China îl va ocupa, în detrimentul Europei”.
De ce se tem agricultorii europeni?
În ciuda entuziasmului pe care cele două părți semnatare l-au arătat la sfîrșitul lui 2024, reprezentanții agricultorilor europeni și nu numai au întâmpinat cu neîncredere și chiar cu manifestații de protest acest acord.
Însăși Ursula von der Leyen s-a văzut nevoită să se adreseze acestora în cadrul declarațiilor oficiale: „Am ascultat preocupările fermierilor noștri și am acționat în consecință. Acest acord include garanții solide care le vor proteja mijloacele de subzistență. Acordul UE-Mercosur este cel mai amplu acord încheiat vreodată în ceea ce privește protecția produselor alimentare și a băuturilor din UE. În prezent, peste 350 de produse din UE sunt protejate printr-o indicație geografică. În plus, standardele noastre sanitare și alimentare europene rămân intangibile. Exportatorii din Mercosur vor trebui să respecte cu strictețe aceste standarde pentru a avea acces la piața UE. Aceasta este realitatea unui acord care le va permite întreprinderilor din UE să economisească taxe la export în valoare de 4 miliarde EUR pe an”.
În fișa informativă privind agricultura din cadrul comunicatului oficial al Comisiei Europene cu privire la aceat acord, se menționează:
„În 2023 exporturile agro – alimentare ale UE către Mercosur s-au ridicat la 3,2 miliarde de euro. Acordul încurajează creșterea acestora prin eliminarea taxelor vamale pentru uleiul de măsline, malț, vin, băuturi (altele decât vin), ciocolată. Pentru anumite produse lactate – brânză, lapte praf, lapte praf pentru sugari – se vor aplica, în mod gradual, pe cote, taxe vamale zero.
Acordul UE – Mercosur va impune și protejarea a 350 de produse alimentare și băuturi din uniune împotriva falsurilor de pe piața menționată.
Exportatorii de produse agro-alimentare europeni vor beneficia de un nivel de exigențe similare cu cu producătorii locali, proceduri simplificate, reguli predictibile și mai puține restricții legate de sănătatea animalelor.
În conformitate cu același document, acordul garantează o cotă scăzută al nivelului de import de carne de vită în UE. De asemenea, în privința cărnii de pasăre, cotele fără taxe vamale vor fi menținute la un nivel care să asigure nevoile continentale și oricum vor fi compensate de cotele de export către statele Mercosur.
Cotele de import de zahăr și miere vor fi, conform aceleiași surse, sub nivelul importurilor prezente.
Cât despre orez, fișa menționează că, în condițiile în care Europa produce 60% din necesarul de consum, cota de import din Mercosur se va ridica la numai 2% din acest necesar”.
Contestatarii acordului susuțin că termenii acestuia sunt mult prea vagi
Contestatarii acordului susuțin că termenii acestuia sunt mult prea vagi în cea ce privește ecologia și sistemul de trasabilitate. Mai mult, așa cum sunt clauzele formulate, ele nu obligă partenerii europenilor să respecte aceleași standarde de producție ecologice stricte și costisitoare precum producătorii de pe continent.
Iuliu Winkler, eroparlamentar român, remarca, într-o emisiune televizată dedicată acestui acord, că plusurile și minusurile acestuia nu sunt resimțite în mod egal de toate statle membre alre UE:
„Orice acord comercial are și câștiguri, bineînțeles, dar are și costuri, care s-ar putea să lovească anumite segmente ale populației, anumite segmente ale industriei, economiei. Și atunci, în general, observăm că beneficiile sunt situate în anumite regiuni ale Uniunii Europene și costurile în alte regiuni. Gândiți-vă la povestea cerealelor din Ucraina. Nimeni în Belgia sau în Germania nu a fost deranjat de aceste cereale, care au inundat piețele doar în anumite țări ale Uniunii Europene, cele frontaliere cu Ucraina. Bineînțeles că trebuie să ajutăm Ucraina, dar nu scoțând banii din buzunarele fermierilor polonezi sau români.
Așa este și acest acord, Mercosur, care a fost semnat după 25 de ani de negocieri și despre care colegii noștri germani nu înțeleg de ce anume ne împotrivim sau ce nu ne place. La acest acord Mercosur, care deschide niște piețe de sute de milioane de consumatori, care deschide niște oportunități pentru materiile prime de care Uniunea Europeană are nevoie, materii prime fără de care nu putem nici să construim panouri solare, nici să construim baterii electrice și rămânem cu aceste importuri din China.
Care e problema noastră? (…) Profiturile sunt situate în economia din Germania, din Olanda, din țările vestice ale Uniunii Europene și de multe ori costurile acestea sunt situate în est, și sunt situate și în România.
Dacă ne gândim la țările Mercosur, deci America, America de Sud cu Argentina, cu Brazilia, cu niște țări foarte importante și din punctul de vedere al resurselor, dar și din punctul de vedere al piețelor pe care îl reprezintă. Pentru că Uniunea Europeană, până la urmă și România, chiar dacă noi avem o balanță economică, o balanță comercială deficitară, până la urmă exportul este foarte important pentru noi toți. Fiecare, al 5-lea loc de muncă din Uniunea Europeană depinde de exporturi, inclusiv cele din România.
Deci, Uniunea Europeană are nevoie de piețe pentru export pentru produsele noastre. Nu numai mașinile germane sunt produsele noastre de export, dar și produsele agroalimentare înalt prelucrate, acele indicații geografice despre care știm foarte bine, sunt vreo 400. Sunt câteva și din România, de altfel, care apar pe această listă.
Pe de altă parte, avem nevoie de parteneri de unde să putem să cumpărăm resursele, materii prime, materii necesare pentru această transformare energetică. Avem nevoie de cupru, de magneziu, avem nevoie de litiu, de cobalt pentru mașini electrice, pentru baterii. Avem nevoie să construim rețele electrice, să le reînnoim pe toate acestea. Și atunci, dacă ne gândim că noi în Uniunea Europeană am spus că mineritul și extracția resurselor nu mai este la modă, păi avem nevoie de aceste resurse, deci avem nevoie de acești parteneri.
Pe de altă parte, apare problema agriculturii, despre care foarte am făcut deja pomenire și care trebuie dezvoltată cumva.
Acordul Mercosur a fost negociat 25 de ani. Am ajuns în 2019 în situația în care finalizasem negocierea, însă anumite state membre, în frunte, cu Franța, au spus că au în continuare îngrijorări. Se întâmplă despăduriri masive în Brazilia, spre exemplu. Nu vrem acest lucru. Va veni carnea de vită și carnea de pasăre din Mercosur și vor aduce prejudicii fermierilor noștri. Nu vrem acest lucru”.
Alt europarlamentar român, Daniel Buda, care este și vicepreședinte al Comisiei pentru agricultură, a ridicat problema acestor dezavantaje chiar în cadrul dezbaterilor parlamentare:
„Acest acord, așa cum este prezentat în spațiul public, nu aduce nici un fel de plus valoare în activitatea lor (a fermierilor și asociațiilor de profil n.r.). Sunt preocupări legate de pesticidele care pot fi utilizate în țările Mercosur, de hormonii de creștere despre care – atenție – DG Sante ne spune că un pot fi urmăriți din perspectiva trasabilității dar și de alte condiții care impactează prețul de cost pe unitatea de produs. Aceste costuri, fiind mai mici în țările Mercosur, evident afectează foarte mult competitivitatea fermierilor din Uniunea Europeană”.
Care sunt soluțiile?
Ce se poate face pentru ca acest acord, care poate aduce Uniunii Europene beneficii incontestabile să nu aducă și mai multe probleme fermierilor?
Iulius Winker (europarlamentar) amintește că soluția găsită pentru a compensa eventualele pierderi generate de Brexit – crearea unui fond de intervenție:
„Trebuie să avem dialog cu Comisia Europeană, trebuie să luăm fișele acordului, trebuie să vedem care sunt sectoarele în discuție. Este mierea, zahărul, carnea de vită, carnea de pui și cerealele. Într-o mai mică măsură, aceste lucruri trebuie văzute. Cât îi va costa pe fermierii noștri ca să își păstreze competitivitatea.
S-ar putea ca un fond de intervenție creat la nivelul Uniunii Europene să fie o soluție bună. Este o idee care s-a mai aplicat în Uniunea Europeană și anume în momentul Brexitului, când am avut acordul comercial pe Brexit, acordul dintre Regatul Unit și Uniunea Europeană. Am înființat un fond, cred că a fost 5,4 miliarde de euro un fond de intervenție pentru eventualele dezavantaje economice. Acest fond nu a prea fost folosit”.
Pe de altă parte, vicepreședintele Comisiei pentru agricultura, Daniel Buda, remarcă faptul că orice măsură compensatorie este limitată în timp. Într-un interviu acordat nu de mult, europarlamentarul menționează:
„Colegii mei polonezi au spus un lucru foarte important. Și anume faptul că nu avem neapărat nevoie de niște măsuri compensatorii. Este nevoie de o garantare a posibilității de a se continua această activitate de către fermierii din Uniunea Europeană. Compensația poți să o dai un an, doi, trei. Nu. Am nevoie de crearea unor condiții prin care să îmi pot defășura mai departe activitatea la nivel european. Pentru că altfel, în scurt timp, pot să devin dependent de importul de alimente din afara Uniunii Europene”.
Răspunzând interpelărilor pe această tema, comisarul Maroš Šefčovič a făcut publice soluțiile Comisiei Europene:
„Este o dezbatere mai amplă. În viitor vom veni cu elemente din Acordul Industrial Verde (Green Deal). Știu că există propuneri pentru a reduce costul energiei în Europa. Pentru că suntem conștienți de aceste problema vom fi foarte prudenți în ce privește contingentele tarifare”.
