foto: hildesoliani.com
La Parma, Hilde Soliani creează esențe inspirate din experiențele ei personale: de la opere teatrale la stridii. Toată povestea acestei parfumere vizionare, în acest interviu. De-a lungul vieții, a fost consultant de marketing, actriță de teatru, pictoriță și designer de bijuterii. Apoi, la 40 de ani, s-a apucat de făcut parfumuri pe baza amintirilor despre cum făcea asta bunica ei.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
În micul ei laborator din Parma, Hilde Soliani creează esențe tradiționale și, în același timp, extrem de contemporane. Are un simț olfactiv deosebit, capabil să surprindă mirosurile și esența momentelor vieții și să le închidă într-o sticluță. Fiecare parfum spune ceva despre ea și este inspirat de pasiunile sale. Una dintre ele, gastronomia de înaltă clasă.
„Talentul și creativitatea mea îmi permit să iau ingredientele unei rețete și să le transform în parfumuri elegante pentru oameni. Mai multe persoane care nu cunoșteau un anume bucătar sau nu gustaseră vreun preparat, după ce au apreciat parfumul meu, au devenit curioase și l-au încercat”, explică artista parfumurilor.
Parfumurile inspirate din gastronomie ale lui Hilde Soliani
Potrivit publicației cookist.it, în 2008 lansează prima linie având ca inspirație arta culinară, Gusto e Profumo in libertà. Parfumuri dulci și sărate, expresii olfactive ale preparatelor care de-a lungul timpului îi rămăseseră în memoria afectivă. Printre ele, Acquissima, inspirat de caracatiță gătită la vapori, ceai verde și iasomie, după o rețetă a unui renumit chef italian, Claudio Sadler. Sau Salissimo, care celebrează un risotto al unui alt bucătar celebru, cu șofran și lemn dulce. Apoi, Dolcissimo, care evocă un mix de cremă catalană, tutunul și sherry, sau Freschissimo, o infuzie cu ghimbir, zahăr brun și lime.
În 2014 lansează linia Senshilde, dedicată prietenilor ei bucătari renumiți, în continuare printre personajele de prim rang ale sectorului HoReCa italian contemporan: Enrico Bartolini, Riccardo Camanini, Igles Corelli, Mauro Uliassi și Simone Fracassi. De aici încolo, colaborările cu chefi de renume internațional se înmulțesc. Astăzi, este o artistă a mirosului și gustului, creând esențe personalizate, arome comestibile, și oferind expertiza sa bucătarilor pentru a-i ajuta să recreeze anumite arome în farfurie.
Un interviu realizat de publicația citată încearcă să suprindă mentalitatea sa vizionară, experiențele și procesul creativ care se ascund în spatele parfumurilor ei, care reprezintă o lume aparte și în același timp o ipoteză creativă originală.
De unde vine pasiunea pentru lumea parfumurilor?
Este în ADN-ul familiei mele. Bunica mea Marcella, mama mamei mele, făcea parfumuri prin anii ’50 pentru burghezia din Parma. Am început fără să vreau, pentru că părinții mei, antreprenori, mă lăsau des la ea. Avea o grădină mare plină de flori, unde crea esențe folosind metodele vechi de extracție.
Ce tip de pregătire profesională aveți?
Am fost mereu o fire artistică. Aș fi vrut să merg la liceul de arte, dar mama a ales pentru mine un liceu economic, specializarea comerț exterior. Așa că, până la 40 de ani, am fost consultantă în marketing internațional. Am studiat în Canada și SUA, iar în 1993 aveam birou la Milano și la New York. Dar la un moment dat m-am săturat, se schimbau oamenii, dar problemele rămâneau aceleași, iar eu îmi pierdusem entuziasmul.
Și ce s-a întâmplat?
Mi-am luat un an sabatic ca să mă dedic lucrurilor care îmi plăceau cu adevărat: pictura, teatrul, bijuteriile și parfumurile.
Când ați început să lucrați efectiv cu parfumurile?
Parfumurile au fost mereu parte din viața mea. La început, făceam esențe doar pentru mine și pentru prieteni, aproape în joacă. Îmi plăcea să caut materii prime și să învăț cum să le combin. Nu m-am gândit niciodată că va deveni o profesie.
O pasiune transformată într-un proiect de viață
Apoi cum a devenit această pasiune o meserie?
După acel an sabatic mi-am dat seama că asta vreau să fac. Am închis treptat activitatea de consultanță și, cu greu, fiindcă îmi place să fiu în centrul atenției, am renunțat și la teatru. Dar sunt o perfecționistă, așa că m-am pus serios pe treabă și am învățat de la maeștri precum Enrico Scartezzini. Ei m-au ajutat să creez o structură nouă de compunere a parfumurilor – nu folosesc piramida olfactivă, fiindcă mi se pare doar marketing. Așa s-a născut brandul Hilde Soliani Profumi.
Cum vă creați parfumurile?
Cu talent, experiență și cunoașterea materiilor prime. Ideile mele sunt originale și nebunești: toate parfumurile le fac în primul rând pentru mine – dacă plac și altora, cu atât mai bine. Sunt vizionară și des copiată, dar copiile sunt mereu de proastă calitate.
Care a fost prima linie de parfumuri?
Una dedicată alfabetului florilor. Fiecărei litere îi corespundea o floare, iar buchetul de flori forma mesajul „Ti amo”. Litera T venea de la Tuo Tulipano Rosso – primul parfum creat în totalitate de mine, fără ajutorul maeștrilor. Încă mă consult cu ei pentru informații despre materii prime și furnizori.
Câte parfumuri ați creat până acum?
În jur de 100, dar în comerț se mai găsesc vreo 60 – unele nu mai pot fi produse din lipsă de materii prime și ar trebui reformulate. În 2008 am lansat linia dedicată teatrului, apoi prima inspirată din gastronomie: Profumo e Gusto in Libertà.
De ce ați ales să combinați lumea parfumurilor cu gastronomia?
Vin dintr-o familie de gurmanzi, iar mâncarea bună e parte din calitatea vieții. Am început să frecventez restaurante rafinate încă din copilărie. Linia Profumo e Gusto in Libertà este dedicată mirosurilor și gusturilor care m-au emoționat într-un restaurant. Așa cum spun mereu: mâncarea se gustă mai întâi cu nasul și ochii, abia apoi cu gura. Încercam să înțeleg ce ingrediente folosea bucătarul și ce mirosuri pluteau în aer, ca să le pot reda în esențele mele.
Cum s-au născut colaborările cu bucătarii
Cum ați început colaborările cu bucătarii?
Mergând în restaurante, am devenit prietenă cu mulți chefi. În 2015 am lansat linia Senshilde, dedicată lor. De exemplu, Miss Tranchant, inspirat de Mauro Uliassi, are miros de unt și stridii, exact ca aperitivul pe care îl servea el. Așa a început totul. Azi, bucătarii mă roagă să creez pentru ei esențe comestibile personalizate.
De ce bucătarii au încredere în dvs.?
Spun că am un palat extraordinar. Cred că e un talent nativ, dar și o mare pasiune și curiozitate. Nu e un serviciu de consultanță, ci o relație de prietenie. Colaborez doar dacă îmi face plăcere – pentru mine, bucătăria e o pasiune, nu un job. Uneori ajut la crearea unui meniu sau a unui preparat chiar și fără să includ vreo esență de-a mea. Așa s-a născut Pasta al pomodoro alla Hilde.
Ne puteți explica povestea acestui fel de mâncare celebru?
Stecca este un parfum din linia Teatro Olfattivo Parma. Se inspiră dintr-o tradiție veche – la Parma, dacă un cântăreț faimos falsifica (steccare, în italiană), spectatorii din loja de sus îi aruncau roșii. Așa că am creat o esență care miroase a codițe și frunze verzi de roșii. Mauro Uliassi a fost fascinat de acest miros, pentru că îi amintea de copilărie, când culegea roșii în grădina mătușii. A vrut să facă un fel de mâncare cu acel parfum.
Cum este Pasta al pomodoro alla Hilde?
Este un fel de paste cu sos de roșii care nu are gust de pulpă, ci de frunze de roșii. Aroma se obține din frunze de smochin infuzate în unt și alte ingrediente secrete. A fost declarat felul anului 2021 de 5° Top Italy, iar de atunci mulți chefi au început să mă întrebe dacă putem include astfel de mirosuri în mâncare lor. Dar ideile nu se repetă…
Iar Pizza Misteriosa a lui Franco Pepe?
Franco a fost fascinat de parfumul meu Stelle di ghiaccio, inspirat de șampanie – aromat și proaspăt. Mi-a spus că vrea să facă o pizza cu acel parfum. Așa s-a născut Pizza Misteriosa, în același spirit de prietenie și convivialitate.
Cum a apărut oul de Paște cu Paolo Griffa?
De vreo șapte ani încerc să creez produse alimentare cu mirosul Tuo Tulipano Rosso, de citrice dulci. În trecut am făcut un panettone cu Andrea Tortora. Paolo este foarte creativ și i-am dat esența pentru teste. A început cu un „cărbune dulce” de Bobotează, apoi ne-a venit ideea oului de Paște. Esența comestibilă e introdusă în ciocolată în timpul prelucrării. Sper ca până la sfârșitul anului să scot și o înghețată cu acest parfum – un proiect la care lucrez de ani de zile.
Care e diferența între o esență de purtat și una comestibilă?
De multe ori, în parfumerie se folosesc aceleași materii prime ca în industria alimentară. Când un bucătar vrea să folosească o esență de-a mea, transform rețeta de la parfum pentru piele la esență comestibilă. Concepția și formularea sunt aceleași.
Cum percepeți mirosul în restaurante? Ce părere aveți despre parfumurile de ambient?
Restaurantele n-ar trebui să aibă parfum ambiental.
De ce?
Când merg într-un restaurant bun, vreau să mănânc, dar și să trăiesc o emoție. Dacă e un miros artificial în aer sau cineva la masă poartă un parfum greu, experiența e compromisă. Parfumurile ambientare sunt, pentru mine, ca frișca la conservă în anii ’80, un semn că nu știi să gătești. La fel, și bucătarii care pulverizează esențe peste preparate mi se par vulgari.
Care este, până la urmă, parfumul care vă reprezintă cel mai bine?
E imposibil să aleg unul singur. Fiecare dintre ele relatează episoade reale din viața mea, deci fiecare mă reprezintă. Dar, când plec în călătorie, iau mereu cu mine Stelle di ghiaccio și Tuo Tulipano Rosso.
