Sursa foto: Facebook
Micul dejun, zice-se, este cea mai importantă masă a zilei. Locuri precum Mexic și Franța sunt renumite în cultura populară pentru micul lor dejun, care, dincolo de combinațiile de arome și texturi, micul dejun, de multe ori, ne permite să cunoaștem obiceiurile și tradițiile fiecărei țări. Acestea sunt cele mai bune 10 mic dejunuri din lume, potrivit Taste Atlas.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Kahvaltı (Turcia)
Kahvaltı este micul dejun tradițional turcesc, o masă esențială și bogată în cultura acestei țări. Cuvântul „kahvaltı” derivă din două cuvinte: „kahve” (cafea) și „altı” (sub/înainte), care se traduce prin „înainte de cafea”. Kahvaltı-ul tradițional include ceai, pâine, brânză, măsline, miere, dulceață, omletă, roșii, castraveți, prăjituri și altele, servite cu băuturi calde, precum ceaiul turcesc. În funcție de regiune, acesta poate varia.
Bougatsa (Grecia)
Este un preparat tradițional și rustic realizat din aluat filo cu straturi umplute cu cremă de griș (dar și cu carne tocată sau brânză).
Potrivit Taste Atlas: Bougatsa își are originile în perioada bizantină, când Constantinopolul era grecesc, și a început ca un aluat umplut cu diverse umpluturi dulci și sărate. Cu timpul, a evoluat spre o variantă cu aluat filo rulat manual.
Roti Canai (Thailanda)
Roti canai este o lipie tradițională prăjită, preparată din făină, apă, ouă și grăsimi de origine indiană. Aluatul se pliază de mai multe ori, rezultând o pâine cu straturi, cu interior moale și crustă crocantă. Gheea (unt clarificat tradițional indian) este cea mai frecventă grăsime folosită la preparare.
Chilaquiles (Mexic)
Numele acestui preparat derivă din cuvântul „chil-a-quilitl”, care înseamnă verdețuri sau ierburi în supă de ardei iute. Taste Atlas subliniază că chilaquiles sunt foarte populari atât în Mexic, cât și în SUA, iar rețeta variază în funcție de regiune.
Banitsa cu varză (Macedonia de Nord)
Taste Atlas notează că Zelnik este o plăcintă tradițională din Macedonia de Nord, care poate fi umplută cu diverse ingrediente: brânză, spanac, ouă, carne, praz sau varză (numită și „col” în Mexic).
Komplet Lepinja (Serbia)
Acest mic dejun, despre care se crede că a apărut înainte de Al Doilea Război Mondial, constă într-o chiflă tradițională tăiată pe jumătate, unsă cu kajmak (o cremă densă) și acoperită cu un ou. Preparatul se coace puțin și se stropește cu grăsime caldă de carne, cunoscută local ca pretop.
Beyran çorbası (Turcia)
Este o supă tradițională turcească originară din Gaziantep, care conține grăsime de miel, orez și carne de miel mărunțită, gătite cu usturoi, pastă de ardei și supă de miel. Se servește cu felii de lămâie și pâine turcească, având un gust picant, neobișnuit pentru un mic dejun (cu excepția cazurilor în care cineva a băut prea mult cu o seară înainte).
Croissant (Franța)
Acest mic dejun franțuzesc este mai mult decât „un corn”, cum ar spune unii. Potrivit Taste Atlas, originea lui datează din 1683, ca celebrare a victoriei Austriei asupra Imperiului Otoman, iar forma sa ar imita semiluna de pe steagul turcesc.
Jianbing (China)
Jianbing este o clătită subțire și sărată, asemănătoare cu o clătită franțuzească, preparată pe o plită de fontă încinsă cu ajutorul unei spatule de lemn. Poate fi făcută din diverse făinuri, dar cele mai populare sunt făina de fasole mung, făina de fasole neagră și făina de grâu. Se acoperă cu ouă și sosuri diverse, precum sos de chili, sos hoisin sau pasta de fasole sărată (tianmianjiang).
Pão de queijo (Brazilia)
Taste Atlas notează că pão de queijo își are originea în creațiile culinare ale sclavilor africani, care foloseau resturile plantei de manioc pentru a forma bile cu amidon, care apoi se coceau. Ulterior, la sfârșitul secolului al XIX-lea, după abolirea sclaviei, afro-brazilienii au început să adauge brânză și lapte acestor bile, transformându-le în rețeta pe care o știm astăzi.
