Rețetele bunicii: Parizer pane, macaroane cu brânză și alte „delicatese” din comunism

meniu din comunism-parizer pane-macaroane cu brânză Mira Gomboș

Am povestit la „rețetele bunicii” de data trecută ce însemna „aprovizionarea” cu alimente pentru o familie obișnuită, în comunism, de la trezitul de dimineață pentru a sta la coadă la stresul continuu al gospodinelor de a încropi ceva de pus pe masă pentru toată familia.

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:

- articolul continuă mai jos -

Peste toate astea apăsau frica, teama de a vorbi, știind că oricând cineva te poate „turna”, lipsa de orizont și cultul personalității dictatorului cântat în ode la tv și în paginile cărților, slăvit pe scenele țării și la mitingurile uriașe organizate de nomenclatură.

Ne-am amintit de toate astea, în urmă cu ceva ani, pe malul Dunării, la Tulcea, când împreună cu câțiva prieteni buni, am organizat o dimineață de lectură cu poezie proletcultistă. Cu greu ne-am stăpânit râsul când fiecare dintre noi a dat glas acelor înșiruiri inepte menite să-i lustruiască pe mai marii vremurilor și să cânte „mărețele lor realizări de progres și civilizație”.

parizer pane
Mira Gomboș

Și pentru ca atmosfera să fie autentică, gustările pregătite pentru eveniment au fost și ele „delicatese” din Epoca de Aur: parizer pane, macaroane cu brânză, sandvișuri cu pateu etc.

macaroane cu brânză
Mira Gomboș

Lumea zâmbea, se vorbea, se degusta, se rememora, într-o atmosferă relaxată de Românie europeană așezată, credeam noi, atunci, pe o traiectorie sigură, dincolo de bâlbâiala politică de care nu am scăpat în ultimii 35 de ani.

painre cu margarină si buion-meniu comunist
Mira Gomboș

Astăzi însă, când un candidat cotat cu șanse să ajungă în cea mai înaltă funcție în stat se întreabă, cu ton interlop, ce se va face cu noi, individual, nu în grup, și care le transmite intelectualilor și celor care se exprimă liber că îi paște Canalul, iar pe cei cu dizabilități, marginalizarea, îmi dau seama că ce am luat noi în derâdere, atunci, pe malul Dunării, poate redeveni, peste noapte, realitatea în care să trăim.

Mai sunt două zile până când vom afla dacă ne întoarcem sau nu la ode și la parizer pane, pâine cu margarină și bulion sau macaroane cu brânză.

Cred că pentru ele nu e nevoie de vreo rețetă, ci doar de memorie.

P.S.: Bunicul a fost trimis la Canal pentru că a botezat-o pe mama în biserică. El și bunica au supraviețuit războiului, foametei și comunismului. Aș vrea ca strănepoții lor să nu mai fie nevoiți doar să supraviețuiască.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *