Într-un interviu acordat G4Food, istoricul Anita Sterea a povestit cum au ajuns micii să devină un simbol al gastronomiei românești, cu o poveste fascinantă ce datează de la sfârșitul secolului 19.
„Este sigur cel mai apreciat și mâncat preparat”, afirmă Anita Sterea, subliniind că micii au devenit parte din tradiția culinară a românilor, fiind nelipsiți de la petrecerile de 1 Mai și de la grătarele în aer liber. „A apărut undeva la final de secol XIX, început de secol XX, când un domn Ionescu, care avea un restaurant foarte recunoscut în zona Centrului Vechi, recunoscut mai ales pentru cârnații proaspeți pe care îi făceam, a rămas într-o zi fără maț. Atunci i-a venit ideea să pună carnea direct pe grătar, fără a mai folosi mațul respectiv”, a adăugat istoricul.
„Micul, un preparat similar cu ceea ce găsim în spațiul balcanic, în Serbia, Bulgaria sau Turcia”
Micul, o delicatesă consumată frecvent la Obor, este apreciat și dincolo de granițele României. „Este un preparat foarte similar cu ceea ce găsim în spațiul balcanic, în Serbia, Bulgaria sau Turcia”, explică Sterea. „Nu aș zice că este ceva neapărat al nostru, dar am știut foarte bine să-l scoatem în față. A fost adus la viață cu ajutorul petrecerilor la iarbă verde, grătarelor și sigur și petrecerilor de 1 mai”.
„În Obor, micii sunt însoțiți de o atmosferă unică: grătarul pe jar, muzica de lăutar și momentele petrecute alături de cei dragi. Este un loc autentic, unde bucureștenii și turiștii se adună pentru a savura această specialitate”, povestește Anita Sterea.
Ea adaugă că Oborul rămâne un loc de referință pentru mâncarea tradițională: „La Terasa Obor, am întâlnit turiști care, după ce au gustat micii, s-au declarat impresionați. Un turist din Tokyo, evaluator pentru restaurantele cu stele Michelin, a mâncat nu doar cei doi mici incluși în meniu, ci și încă 25, lăsând o recenzie fantastică”.
Istoricul subliniază importanța acestui preparat pentru viața socială din București: „Avem toate categoriile sociale care vin la Obor: de la cei care își petrec viața în Piața Obor, fiind cei care au grijă de tarabele de aici și ne vândă nouă legume, fructe sau nuci, la corporatiști și turiști. Este un loc autentic”.
Povesti, ca peste tot. “Micul”, adica carne tocata rulata si prajita pe gratar nu e inventie romaneasca. Sarbii/balcanii in general au cevapcici. Aia cu domnul Ionescu e pentru turisti ignoranti, ca aproape intotdeauna originea reala a unui preparat este greu de determinat. Cele mai multe sunt aduse de turci in Balcani, din Levant, apoi adapatate prin folosirea carnii de porc in combinatie. Kebap devine cevapcici apoi mici, köfte devin chiftele samd.