Sursa foto: G4Food
În ediția specială de Paște a seriei „Dialoguri pe toate gusturile”, G4Food a ajuns în Piața Obor, una dintre cele mai vechi și vibrante piețe din București, alături de istoricul Anita Sterea. Între tarabe pline de verdețuri și agitația firească a pregătirilor pentru masa pascală, am făcut o incursiune în timp, pentru a înțelege cum se trăiau sărbătorile în urmă cu 50, 100 sau chiar 200 de ani.
Paștele de altădată: haine noi, cozonaci pe vatră și misterul cusutului iei
„Sărbătoarea Paștelui însemna mai mult decât mâncare: era momentul înnoirii, al curățeniei, al familiei și al apartenenței la o comunitate. Mersul la piață, cumpărarea hainelor noi, pregătirea colivei – toate făceau parte dintr-un ritual care dădea ritm vieții cotidiene”, povestește Anita Sterea.
În trecut, bărbații își cumpărau pălării noi, dacă nu aveau bani pentru un costum întreg, iar femeile veneau la piață să ia fir sau pânză pentru a-și coase ia pe care o purtau cu mândrie în noaptea de Înviere. Iile erau cusute pe furiș, doar la lumina lumânării, ca nu cumva vecinele să fure modelul.
Piața Obor – de la Târgul Moșilor la simbol al pregătirilor pascale
Deși și-a schimbat amplasarea de-a lungul vremii, Piața Obor există ca punct comercial important încă de la începutul secolului al XIX-lea. Inițial cunoscută sub numele de „Târgul Moșilor de Afară”, piața era strâns legată de sărbătorile de vară, dar devenea centrul vital de aprovizionare înainte de Paște.
„Se venea aici să se cumpere tot: de la var pentru pomii din grădină – semn de curățenie – la cele necesare pachetelor pentru morți, colivă, brânză, fire pentru haine, și desigur, mielul tradițional”, explică istoricul.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Un obicei uitat astăzi, dar esențial odinioară, era ca finii să le aducă nașilor un miel de Paște și apoi să fie invitați la masa festivă, în a doua zi a sărbătorii.
Sat versus oraș: cum diferă obiceiurile pascale
Dacă la oraș gospodinele comandau hainele de gală la croitori, iar meniul era mai bogat, la sate pregătirile pentru Paște erau chibzuite și pline de semnificație. Postul era mult mai strict și se ținea cu seriozitate – ciorbe de ștevie, lobodă, urzici – în timp ce la oraș se mai „ocolise” postul cu bunătăți vegetale mai variate.
De asemenea, pentru mulți țărani, călătoria la oraș cu ocazia Paștelui devenea un eveniment în sine – ziua în care se făcea o fotografie de familie sau se cumpăra ceva cu adevărat deosebit.
Ce se găsea pe masa de Paște
Preparatele de Paște erau, în esență, asemănătoare cu cele de azi, dar mult mai legate de munca din gospodărie. Mielul era nelipsit, alături de drob, stufat cu multă verdeață, salate de sezon, ridichi, ceapă verde și ouă roșii. Cozonacul, copt pe vatră, era un element central – într-o gospodărie se făceau și câte zece bucăți, pentru a putea fi și împărțit.
Pasca cu brânză de vaci era pregătită din ingrediente obținute în casă, inclusiv brânza proaspătă. Mesele erau așezate cu grijă – se scoteau farfuriile bune, „de duminică”, iar capul mesei era ocupat, firește, de seniorul familiei.
Izvorul Tămăduirii și stropitul fetelor – obiceiuri pascale mai puțin știute
Tradițiile pascale nu se încheiau în Duminica Învierii. Săptămâna Luminată continua cu sărbători precum Izvorul Tămăduirii, când familiile mergeau la iarbă verde, iar a doua zi de Paște era marcată de obiceiul „stropitului” – o tradiție transilvăneană ajunsă și în sudul țării, unde domnii cumpărau parfumuri speciale din Obor pentru a stropi fetele, în semn de noroc și prospețime.
Articolul că a fost transcris cu ajutorul Vatis Tech.
