În satele Banatului, odată cu venirea primăverii, începe sezonul pastoral, bogat în activităţi zilnice susţinute, care înseamnă scosul mioarelor la păşunat, mulsul lor la stâne, pregătirea caşului dulce şi al savuroaselor brânzeturi de oaie, numai bune pentru masa de Paşti, transmite Agerpres.
Transhumanţa i-a adus în ultimii ani pe oierii sibieni în judeţul Timiş, unde au dezvoltat afaceri, ferme şi abatoare, până la restaurante şi pensiuni cu mâncăruri preparate din carne de miel sau ovine. Recensământul din anul 2020 a plasat judeţul Timiş pe primul loc din ţară în privinţa capetelor de ovine cu 600.000 de mioare, surclasând zona Sibiului, cunoscută ca leagăn al oieritului, care a scăzut la 548.000 de capete.
Pentru ciobani, cele mai aducătoare de bucurie momente sunt când mieii şi iezii umplu ţarcurile şi păşunile, pentru că sunt un semn de prosperitate în perioada aceasta, vânzându-se bine celor care doresc să aibă pe masa de Paşti meniuri din miel. Anul acesta, pentru că Paştile sunt sărbătorite deodată şi de ortodocşi şi de catolici, cererea de miei este mare, inclusiv din diaspora, a precizat, pentru AGERPRES, Mihaela Popescu Gagea, descendentă din mai multe generaţii de oieri din Jina Sibiului.
O pasiune transformată în afacere de succes
În comuna timişeană Clopodia a dezvoltat o fermă de oi, iar în satul Liebling are şi un abator de procesare a cărnii de ovine. În această perioadă, sacrifică în jur de 50.000 de miei, în funcţie de comenzi. „Pasiunea mea pentru oierit are rădăcini adânci, în copilărie. Am crescut într-o familie unde animalele erau parte din viaţa de zi cu zi, iar bunicul obişnuia să spună că o oaie îţi dă hrană, căldură şi linişte. A fost mai mult decât o ocupaţie, a fost un mod de a trăi aproape de natură, cu respect pentru ritmurile ei. Cu timpul, această legătură s-a transformat într-o dorinţă de a duce tradiţia mai departe şi de a o transforma într-o afacere sustenabilă şi modernă.
Acum, eu conduc o afacere de familie începută de tatăl meu imediat după Rrevoluţie, dar procesul de dezvoltare a fost etapizat. Ferma a fost primul pas, locul unde ne-am concentrat pe creşterea naturală şi sănătoasă a oilor. Ulterior, a apărut nevoia de a controla întreg lanţul de producţie, aşa că am investit în abatorul de ovine, cu tehnologie modernă pentru sacrificare şi procesare. Ne-am dorit să asigurăm calitate de la sursă până în farfurie”, a povestit aceasta.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Un lanț integrat de producție și prelucrare
Pentru cei implicaţi în afacerile pastorale, astăzi, la fel de importantă este fiecare verigă, de la creşterea oilor, la procesarea cărnii, piaţa de desfacere, comenzi pentru lanţuri de magazine, export, ţările arabe apreciind foarte mult calitatea cărnii de miel din România. „Fiecare etapă are provocările şi rentabilitatea ei. Creşterea ovinelor presupune o implicare permanentă, dar oferă o calitate autentică a cărnii. Procesarea însă aduce valoare adăugată produsului. Noi lucrăm integrat, ceea ce ne permite să optimizăm întregul flux. Vindem atât direct către clienţi prin comenzi, cât şi către restaurante şi parteneri din retail. Avem colaborări pentru export, în special către pieţe din Europa şi ţările arabe, unde carnea de miel românească este apreciată pentru gustul ei natural.
În perioada Paştilor, vindem şi procesăm în jur de 50.000 de miei, în funcţie de comenzi. În fiecare an adaptăm capacitatea în funcţie de cerere. Avem şi o serie de iezi pentru clienţii care preferă carnea mai fragedă şi mai slabă. Anul acesta interesul este ridicat, mai ales că sărbătorile pascale coincid. Atât clienţii ortodocşi, cât şi cei catolici caută miel pentru masa de sărbătoare, iar comenzi vin inclusiv din diaspora. Se simte un interes crescut pentru produse locale, proaspete, de încredere”, a detaliat Mihaela Popescu Gagea.
Abatorul de la Liebling poate procesa 30.000 de tone pe zi
Abatorul de la Liebling are o capacitate de procesare de 30.000 de tone pe zi, în condiţii controlate şi conforme cu toate normele europene. Produsele finite includ carne proaspătă de miel – carcasă întreagă, porţionată, cotlet, pulpă – toate ambalate corespunzător. Întreaga familie Popescu Gagea consumă frecvent carne de miel, mai ales în perioada Paştilor.
„Consumăm carne de miel, mai ales de sărbători. Şi acasă, dar şi în restaurantul pe care îl deţinem, pregătim un meniu special de Paşti, în care carnea de miel este gătită cu dragoste, inspirat atât din bucătăria tradiţional românească, cât şi din influenţele greceşti, un gust autentic, rafinament şi respect pentru ingrediente”, a subliniat Mihaela Popescu Gagea.
Afacerea de familie va fi dusă mai departe, probabil, de cel mai mic membru al casei, fetiţa care are cinci ani. Este deja curioasă de unele amănunte care stau în spatele acestei ocupaţii, îşi însoţeşte uneori părinţii la fermă, la abator, la restaurant, pune întrebări „tematice”, iar asta dă speranţe familiei.
