Irina Georgescu, scriitoare și ambasador al preparatelor românești: „Ar fi extraordinar să transformăm sudul României într-un brand de țară, la fel cum este Transilvania”

Jurnaliștii G4Food au stat de vorbă cu Irina Georgescu, autoarea cărții „Danube, Recipes and Stories from Eastern Europe”, o lucrare care aduce în prim-plan gastronomia influențată de acest fluviu, de la izvoare până la vărsare. Prin rețete autentice și povești captivante, Georgescu explorează diversitatea culinară a regiunilor riverane, punând accent pe bucătăria românească.

Prin intermediul cărților sale, ea explorează nu doar rețete, ci și poveștile care stau în spatele acestora, făcându-le să capete un sens mai profund. Iubitoare a tradițiilor și a noilor provocări din bucătărie, Irina Georgescu continuă să inspire atât pasionații de gătit, cât și pe cei care doresc să descopere secretele gastronomiei din România.

Danube este o carte de bucate inspirată de Dunăre, de la intrarea sa în România, în vest, până la vărsarea în Marea Neagră, în est, după cum a explicat autoarea. Este, de asemenea, o poveste a regiunilor de la nord și sud de Dunăre, incluzând Bulgaria și Serbia, deoarece s-a concentrat pe gastronomia acestei zone din estul Europei, nu pe întreaga regiune. Ea a vrut ca această carte să reflecte sau să spună povestea Europei de Est în Marea Britanie și Statele Unite, dar și să aducă în prim-plan Dunărea.

„Puțini oameni știu ce se întâmplă cu Dunărea în această parte a Europei, așa că mi-am dorit să evidențiez nu doar gastronomia, ci și cultura acestor trei țări, făcându-le mai vizibile în Marea Britanie și Statele Unite”, a declarat Irina Georgescu pentru G4Food.

Autoarea a vrut ca cititorii acestei cărți să înțeleagă cine sunt oamenii pe care i-ar putea întâlni dacă aleg să viziteze România, ce tip de gastronomie avem și care este istoria locurilor. Cel mai important pentru ea este că Dunărea i-a oferit ocazia să scrie despre sudul României, o regiune foarte puțin cunoscută în vest. „Toată lumea a auzit despre Transilvania, dar sudul României este la fel de frumos și merită să fie la fel de cunoscut”, a menționat Irina.

Gastronomia ca brand de țară și motivul pentru care a scris „Danube”

„Gastronomia acestei regiuni este diferită, complet diferită, dar are particularitățile ei. Ar fi extraordinar să transformăm sudul României într-un brand de țară, la fel cum este Transilvania. Acesta este motivul pentru care am scris Danube”, a declarat autoarea, pentru G4Food.

Rețetele din carte sunt o combinație între cele pe care le știe de acasă, de la părinți, din România, și cele pe care le-a descoperit atunci când a călătorit de-a lungul Dunării. Ea a vrut să descopere comunitățile etnice care trăiesc acolo, să le spună povestea și să arate ce fac oamenii acum, în prezent, nu doar ce s-a întâmplat în trecut. De asemenea, a selectat rețetele și în funcție de cât de ușor sunt de preparat.

„În prezent, multe cărți de bucate se bazează pe rețete rapide, pentru că oamenii sunt ocupați și obosiți. Chiar și un proiect culinar de weekend trebuie să fie accesibil. Din fericire, de-a lungul Dunării, oamenii gătesc simplu și rapid, fără ingrediente scumpe, deci nu a trebuit să renunț la prea multe rețete”, a explicat Irina.

Ea a mai povestit cum, în zonele rurale, bucătăria este tradițională și simplă, așa că nu a fost nevoită să modifice prea multe. A descoperit povești fascinante, mai ales ale românilor care au ales să lase viața de la oraș pentru a se muta la țară, să cultive legume, să primească turiști. De asemenea, a explorat poveștile comunităților etnice.

A observat că cititorii Danube au fost surprinși să descopere comunități de cehi în vestul României. Așa a știut că trebuie să includă această poveste, mai ales că cehii organizează un festival anual, și a vrut să vorbească despre el. Într-un fel, și-a dorit să contribuie la promovarea acestor sate cehești, care sunt puține și au nevoie de turiști.

În același timp, autoarea a vrut să vorbească și despre Oltenia.

„Lumea nu știe prea multe despre această regiune din sudul României, dar pentru mine a fost mereu importantă. Bunicul meu era oltean, iar acasă găteam des preparate oltenești, așa cum și le amintea el din copilărie. Pe măsură ce am parcurs traseul Dunării, am întâlnit și alte comunități, precum turcii și tătarii din Dobrogea, ale căror povești sunt fascinante și se reflectă în bucătăria lor tradițională”, a povestit Irina.

Această combinație de rețete are în spate fie o poveste istorică, fie una contemporană, legată de oamenii pe care îi poți întâlni astăzi dacă vizitezi aceste zone. Cea de-a doua carte pe care a scris-o, Tava, se axează pe preparate coapte – prăjituri, plăcinte. „În Tava, am vorbit mult despre Transilvania, despre comunități precum maghiarii, secuii, sașii, dar și despre armeni din București și evrei din Moldova”, a menționat autoarea.

Astfel, a început să spună povestea etniilor României în cea de-a doua carte și, într-un fel, a continuat-o în Danube. Ea recunoaște că sunt multe alte comunități despre care nu a reușit să scrie, pentru că spațiul într-o carte este limitat.

Lumea nu știe foarte multe despre Europa de Est. Probabil că acum, din cauza războiului din Ucraina, mulți se uită pe hartă ca să vadă ce alte țări mai sunt în zonă”.

„Lumea nu știe foarte multe despre Europa de Est. Probabil că acum, din cauza războiului din Ucraina, mulți se uită pe hartă ca să vadă ce alte țări mai sunt în zonă”

Irina Georgescu a explicat faptul că, atât Carpathia, cât și cea de-a doua carte pe care a scris-o, Tava, au fost primite cu interes și curiozitate pe plan internațional. „Așa cum am mai spus, lumea nu știe foarte multe despre Europa de Est. Probabil că acum, din cauza războiului din Ucraina, mulți se uită pe hartă ca să vadă ce alte țări mai sunt în zonă, dar nu mulți cunosc cu adevărat această parte a Europei”, a declarat autoarea pentru G4Food.

În Danube, autoarea își propune să exploreze sudul României, o regiune influențată puternic de Balcani și de Imperiul Otoman, dar și de greci, care au avut un rol semnificativ în Antichitate și în perioada fanariotă, mai ales în gastronomie. Cartea subliniază faptul că sudul României este un punct de întâlnire între Balcani și Europa de Est, unde influențele istorice și culturale coexistă.

Irina Georgescu vorbește despre influențele central-europene, în special cele habsburgice, austriece și ungurești, vizibile în sudul Banatului, și despre importanța Insulei Ada-Kaleh, care a fost reconstruită de habsburgi. Pe măsură ce călătoria continuă spre est, influențele Imperiului Roman și otomane devin tot mai evidente, iar în Delta Dunării și Dobrogea se remarcă diversitatea culturală, cu prezența ucrainenilor lipoveni, sârbi și bulgari.

Autoarea subliniază ideea că România a fost, încă dinainte de Al Doilea Război Mondial, o țară primitoare, unde diverse popoare au trăit împreună. Cartea nu se limitează la rețete, ci include și povești istorice despre comunitățile întâlnite de-a lungul Dunării. Mesajul principal este că Dunărea nu este o frontieră care separă națiuni, ci un fluviu care le unește, facilitând schimburile culturale, iar acest lucru se reflectă și în bucătăriile regiunilor traversate.

Danube este o invitație de a înțelege diversitatea culturală a României și de a recunoaște că gastronomia este un mod de a păstra și transmite moștenirea diferitelor imperii care au influențat regiunea.

Reacția publicului internațional la poveștile și rețetele cu influențe est-europene

Interesul pentru Europa de Est a crescut din cauza războiului din Ucraina, dar românii sunt adesea percepuți negativ în mass-media internațională, fiind asociați cu activități ilegale, ceea ce face ca puțini să se gândească la cultura sau tradițiile acestora.

„Foarte mulți îmi spuneau: «Felicitări, ai pornit de la zero!». N-am pornit de la zero, cred că abia acum am ajuns la zero. Am pornit de la minus. Deci, până la urmă, n-aș putea spune neapărat că tot ce am scris din punct de vedere culinar a fost primit cu brațele deschise sau cu entuziasm”, a precizat autoarea.

„Întotdeauna, în interviuri, mă întreabă: „Dar ce făceați în timpul comunismului?” Și atunci încep de acolo și încep să spun ce s-a întâmplat, cum trăiai, cum stăteai la cozi… Dar, pe de altă parte, spun: „Dar acum lucrurile s-au schimbat”. Foarte mulți în România nici nu mai vorbesc despre ce s-a întâmplat în comunism. Deci reacțiile sunt interesante și, cum am spus, stârnesc curiozitatea”, a declarat Irina pentru G4Food.

Interesul pentru România crește, dar adesea din motive legate de Ucraina și de impactul comunismului, cu un focus pe trecutul istoric, mai mult decât pe realitățile actuale ale țării. Percepțiile sunt uneori eronate, considerând că tot ce se scrie despre Ucraina se aplică întregii Europe de Est.

În reportajele din Vest, România este adesea ignorată în contextul războiului din Ucraina, iar interesul turistic pentru țară se concentrează mai mult pe peisaje și obiective istorice, decât pe gastronomia sa. Se încearcă o echilibrare a imaginii României în prezentările externe.

De exemplu, The Guardian are o multitudine de articole despre turism în România, dar acest interes pentru turism nu este reflectat în turismul culinar, după cum a explicat Irina Georgescu. „Și atunci e destul de greu să pun rețete în The Guardian dacă ei sunt interesați numai de a călători, dar nu și de mâncare neapărat. (…) Deci există interes, dar, mai ales în privința interesului culinar, lucrurile cred că în continuare se mișcă destul de lent. Și chiar noi, în țară, avem o grămadă de îmbunătățiri de făcut la cum ne prezentăm trecutul culinar și, practic, prezentul culinar”.

Percepția bucătăriei românești în ultimii ani pe scena culinară globală și aprecierea autenticității

1. Autenticitatea în bucătăria românească pe scena globală: Deși există un interes continuu pentru autenticitate și sezonalitate, rețetele românești trebuie adesea adaptate pentru piețele internaționale din cauza accesibilității ingredientelor, ceea ce poate duce la pierderea unei părți din autenticitatea lor.
2. Provocările adaptării rețetelor tradiționale: Cărțile de bucate etnice, inclusiv cele românești, sunt limitate de disponibilitatea ingredientelor specifice. De exemplu, brânza de vaci, un ingredient esențial în rețetele românești, este greu de găsit în Marea Britanie, fiind înlocuită adesea cu ricotta, ceea ce schimbă autenticitatea preparatelor.
3. Echilibrul între autenticitate și accesibilitate: Editorii impun cerința ca rețetele să fie ușor de realizat cu ingrediente disponibile local, ceea ce face dificilă includerea unor preparate tradiționale complexe, cum ar fi sarmalele sau golubțî, care nu sunt neapărat populare pentru gătit în afacerea globală.
4. Aprecierea globală a autenticitații: Deși există o recunoaștere globală a autenticității gastronomice, adaptarea rețetelor pentru a fi accesibile publicului larg poate afecta fidelitatea față de tradițiile culinare. Totuși, este important ca rețetele să păstreze esența lor pentru a crea o legătură reală cu cultura gastronomică românească.

„În plus, acest tip de mâncare (golubțî), chiar dacă nu ni se pare greu de făcut, că practic, mă rog, nu este genul de mâncare pe care să-l faci repede într-o tigaie și să-l mănânci pe loc. Deci, din punctul ăsta de vedere, am pus sarmale în prima mea carte, Carpathia, care se bazează mai mult pe rețete foarte populare în România și rețete pe care, ca și turist, cineva le poate găsi pe meniurile restaurantelor. Dar, în rest, foarte puțin. Deși am testat rețete cu umpluturi, de cele mai multe ori nu au o poză în carte pentru că sunt greu de făcut și se fac greu. Foarte puțină lume, de fapt, va găti aceste rețete și atunci practic folosești spațiul limitat pe care îl ai într-o carte pentru a pune ceva ce nu prea folosește la nimeni, că nu va găti nimeni”, a declarat autoarea pentru G4Food.

Ea a evidențiat faptul că este foarte important ca lumea să gătească aceste rețete, pentru că așa se creează o conexiune adevărată și o legătură și o înțelegere a culturii gastronomice a unei țări. Dacă, practic, te apuci și gătești acele mâncăruri și le pui pe masă și le mănânci și îți plac și le mai gătești o dată și spui și prietenilor: „Am avut o mâncare de praz extraordinară din România. Uite, citesc cartea asta”. Asta contează foarte mult, a explicat autoarea. Dacă cineva spune ceva pozitiv despre noi și duce la școală sau în familie aceste mâncăruri, le ia la petrecere.

Autoarea selectează rețete care sunt ușor de preparat, dar care păstrează cât mai mult din autenticitatea lor, cum ar fi varza cu cârnați sau varza cu rață. Totuși, nu toate rețetele pot fi considerate complet autentice din cauza diferențelor de ingrediente, iar acest lucru poate altera autenticitatea. Chiar și așa, spiritul și istoria rețetelor sunt păstrate. Autorul subliniază importanța de a respecta tradițiile culinare și de a fi sincer față de comunitățile etnice care i-au împărtășit aceste rețete, afirmând că nu ar schimba esența lor doar pentru a le face mai accesibile.

Diferențele dintre mâncărurile românești și cele din alte țări dunărene

Diferențele dintre mâncărurile românești și cele din alte țări dunărene sunt influențate de diverse tradiții și ingrediente, dar și de contextul istoric și cultural, după cum a explicat autoarea. În timp ce cultura gastronomică românească nu poate fi considerată unică, influențele Imperiului Otoman și ale altor culturi din jurul Dunării se regăsesc atât în sudul, cât și în nordul regiunii.

1. Ciorba: Un element distinctiv al bucătăriei românești sunt ciorbele, în special cele clare și acrite. Deși ciorba este prezentă în toată zona dunăreană, în sudul Dunării nu se pune la fel de des acreală în ciorbă, comparativ cu tradițiile românești.
2. Utilizarea legumelor fermentate: România folosește foarte mult legume fermentate, cum ar fi castraveții și ardeii acri, nu doar ca salate, ci și ca ingrediente în diverse preparate. Aceste ingrediente sunt comune în bucătăria românească, spre deosebire de alte țări, unde nu se folosesc în același mod.
3. Mămăliga: Mămăliga este un element esențial în bucătăria românească și apare la aproape orice masă, inclusiv la mic dejun, prânz și cină. În alte țări din regiunea Dunării, cum ar fi Polonia, mămăliga nu este la fel de importantă, iar în unele zone, cum ar fi Wabi, aceasta este considerată mâncarea săracului.
4. Gătirea cu mălai: În România, mălaiul este folosit frecvent în preparate tradiționale, fiind un ingredient important, spre deosebire de alte țări care nu pun același accent pe acest aliment.

În general, în ciuda influențelor comune din zona Dunării, bucătăria românească se distinge prin utilizarea specifică a ingredientelor, precum acriturile și mălaiul, și prin particularitățile gustative, care o fac unică în regiune.

Ce urmează după „Carpathia” și „Danube”?

„Povestea culinară a României și a Europei de Est și Sud-Est este foarte bogată, deci ar trebui să mai pot scrie alte cărți, dar asta nu depinde de mine. Eu nu scriu cărțile de una singură, nici nu le printez aici, undeva local, să le vând internațional. Deci există o editură, o întreagă echipă care ia această decizie. Dacă ei consideră că, de exemplu, „Danube” se vinde foarte bine, există acest interes al publicului de a cumpăra cărți din această parte a Europei și atunci, bineînțeles, îmi va fi și mie mai ușor să propun un titlu sau mai multe titluri, din care ei să aleagă ce să producem în viitor”, a explicat autoarea.

Irina Georgescu a menționat faptul că, deocamdată, se concentrează pe succesul cărții Danube și, bineînțeles, al celorlalte două cărți, pentru că atunci când se ia o decizie de a publica o carte nouă, se uită la toate cele trei cărți, nu doar la una. Deci e important să aibă susținere din partea cititorilor și să cumpere cartea, decât să se bazeze doar pe ce se publică gratuit în reviste și pe alte website-uri.

Povestea din spatele rețetei de AZ din Oltenia

Povestea din spatele rețetei de AZ din Oltenia este legată de amintirile personale ale autoarei, care își aduce aminte de copilărie și de bunicul din Oltenia, unde mâncarea cu praz era des pregătită. Chiar dacă Irina Georgescu trăiește acum în Țara Galilor, în Wales, legătura cu această rețetă rămâne puternică, deoarece prazul este și leguma tradițională a regiunii galeze.

Autoarea subliniază legătura istorică dintre Oltenia și Imperiul Roman, care a contribuit la răspândirea prazului și altor ingrediente, cum ar fi oțetul, în întreaga Europă.

Sursa foto/video: Instagram Irina Georgescu