foto: venetosecrets.com
Însuși cuvântul cafea, atât de similar în diferitele limbi ale lumii, stă mărturie pentru originea și istoria acestei băuturi cu un destin aparte. Qahwa este denumirea sa în limba arabă, o transliterație din alfabetul arab. Originea cuvântului corespunde originii plantei – se pare că primele boabe de cafea au început să fie consumate undeva în Yemen sau în Etiopia.
De la arabi, tranzitând Imperiul Otoman, spre Europa
Din acel punct geografic, aveau boabele de cafea să migreze înspre Damasc și Cairo, unde au fost descoperite de turci în timpul Imperiului Otoman. Cafeaua avea să devină o băutură specială la curtea sultanului – kahve. Exista chiar un maestru al preparării cafelei pentru sultan, kahvecibaşı, de o importanță similară cu a bucătarului personal. În timp, în Imperiul Otoman aveau să apară primele localuri dedicate cafelei, descrise într-o operă a scriitorului britanic Francis Bacon, în 1627, comparându-le cu tavernele care luau avânt în Europa.
Conform mai multor surse, primele descrieri ale plantei de cafea în Europa au fost realizate în Germania de botanistul Léonard Rauwolf, într-o carte publicată în 1583. Iar în Italia avea să fie folosită prima dată planta, nu fructele ei, pentru proprietățile sale. Boabele de cafeau aveau să fie introduse apoi în Europa în secolul al XVI-lea pe insula Malta, parte a Regatului Siciliei, prin intermediul sclavilor turci capturați de cavalerii de la Malta în 1565, anul Marelui Asediu al Maltei.
De aici, avea să își găsească ulterior consacrarea pe continent grație comerțului intens al Republicii de la Veneția cu lumea arabă. Orașul din lagună a fost primul unde consumul de cafea avea să se răspândească în rândurile claselor aristocrate. Și tot aici, în 1645 avea să se nască prima cafenea din Europa, pe modelul celor deschise de turcii otomani în Malta, la acea vreme parte a Regatului Siciliei. La câțiva ani după, aveau să appară primele coffefhouse și la Londra, și abia apoi la Berlin, Paris, Viena. Abia cu puțin înainte de 1700 avea să se nască și prima cafenea din Statele Unite, la Boston, apoi imediat și la New York. Astăzi, cele mai importante culturi de cafea sunt în Brazilia, Vietnam, Columbia, Indonezia, Mexic, Guatemala, Honduras, Nicaragua, Salvador, Etiopia.
Caffe Florian de la Veneția, prima cafenea literară, deschisă în 1720
Dând însă filmul înapoi și întorcându-ne la Veneția, în 1720 avea să fie inaugurată în Piazza San Marco prima cafenea care avea să devină celebră. Și care este deschisă și astăzi în același loc, cu același stil baroc: Caffe Florian. Inițial se numea altfel, dar pentru că oamenii obișnuiau să spună în dialect „hai la Florian”, i-a fost schimbat numele.
Caffe Florian avea să devină prima cafenea literară, loc de întâlnire al poeților, scriitorilor și artiștilor mai multor epoci, multe dintre marile spirite ale trecutului tranzitând orașul din laguna Adriaticii. Grație cafenelei Florian cafeua avea să devină un simbol al spiritului boem.
Acest loc unic avea să fie frecventat în timp de personaje precum dramaturgul Carlo Goldoni sau cunoscutul curtezan venețian Giacomo Casanova. Goldoni avea chiar să creeze un personaj inspirat de figura cu totul ieșită din comun a proprietarului, Floriano Francesconi.
Avea să intre în istorie Caffe Florian –pentru că i-au trecut pragul, de-a lungul secolelor, printre alții: Antonio Vivaldi, Wolfgang Amadeus Mozart, Igor Stravinski, Carl Rubinstein, Amedeo Modigliani, Lord Byron, Charles Dickens, Gabriele D’Annunzio, Goethe, Hemingway, Rouseeau, Proust.
Apoi, Regina Elisabetta II a Marii Britanii, François Mitterand, Jacques Chirac, Elton John, Michelangelo Antonioni, Martin Scorsese, Oliver Stone, Charlie Chaplin, Clark Gable, Omar Sharif, Mel Gibson, Nicholas Cage, Matt Damon, Bryan Adams, Joaquín Cortés, Catherine Deneuve, Clint Eastwood.
Povestea cafenelei Florian și a cafelei însăși mai au o semnificație importantă. Mai ales înainte de o rundă electorală cu miză crucială, este un exemplu viu al idee că deschiderea aduce progres, că lumile amestecate au o șansă mai mare să se dezvolte, în comparație cu lumile închise și care resping influența noului. Fără circulația mărfurilor, am fi băut și astăzi nechezol sau, mai rău, doar ceai de mușețel.
