Sursa foto: G4Food
Cred că toți oamenii care citesc despre mâncare au o idee sau au auzit cel puțin despre aceste superalimente. Când am auzit pentru prima dată de acest concept, recunosc că m-am îndrăgostit instant. Zic, ia uite domnule, există niște alimente mai șmechere decât astea pe care eu le mănânc zi de zi și eu habar n-am de ele. În aceleași calorii primesc mai mulți nutrienți. Wow, asta e ceva chiar mai fain decât Black Friday-ul.
În general, superalimentele sunt alimente ce au clase de substanțe mai puțin întâlnite. Produse cu proprietăți antioxidante, antiinflamatoare și chiar anti-îmbătrânire.
Superalimentele sunt alimente bogate în nutrienți, cum ar fi vitaminele, mineralele, antioxidanții și acizii grași esențiali. Printre cele mai cunoscute superalimente se numără:
- Afinele: Bogate în antioxidanți, în special vitamina C și fibre, afinele ajută la reducerea inflamației și combaterea radicalilor liberi.
- Spanacul: Sursă excelentă de fier, calciu, magneziu și vitamine din complexul B, spanacul este benefic pentru sănătatea oaselor și a sistemului cardiovascular.
- Semințele de chia: Oferă acizi grași omega-3, fibre și proteine, ceea ce ajută la reglarea glicemiei și susțin sănătatea inimii.
- Turmericul: Conține curcumină, un compus antiinflamator puternic, asociat cu reducerea riscului de boli cronice și îmbunătățirea sănătății cerebrale.
Sunt multe alte ingrediente despre care nici nu știm unde cresc sau cum arată în forma lor brută. Ideea este că, în general, credem că ceva despre care n-am auzit este mai bun decât ceva ce folosim zi de zi și este deja perimat.
Ce știm mai puțin este că foarte puține studii serioase sunt în spatele listelor de superalimente recomandate sau înscrise cu litere îngroșate. Oare goji, ce vine dintr-o țară super poluată, este mai bun pentru noi decât strugurii ce cresc în grădina bunicii? Oare cum de a trăit bunica mea până la 96 de ani într-o stare foarte bună de sănătate fără să fi mâncat semințe de chia, fără să știe cum se spală quinoa în trei ape ca să nu aibă gustul amar, cum de nu o dureau articulațiile deși nu mânca turmeric și nu punea ulei de șofrănel în pilaf?
Oare dacă dieta noastră conține numai superalimente, dar nu bem apă suficientă, nu dormim destul, stăm încontinuu într-o stare de alertă, viața noastră e plină de taskuri și emailuri nerăspunse, înseamnă că suntem mai sănătoși? Cred că ideea de superaliment ni se pare atât de atrăgătoare pentru că noi vrem să rezolvăm rapid ceva ce de fapt se rezolvă în timp. Căutăm o scurtătură, ceva să dea undo rapid la altele pe care le facem. Suntem dispuși să plătim sume mari de bani, pentru că na… bani mai avem… pentru a cumpăra timp și stare de bine.
Cred că secretul sănătății, în ceea ce privește mâncarea, nu stă într-o listă de alimente de care bunicii noștri nu au auzit, ci în calitatea ingredientelor de pe masa noastră, de cum le gătim, de cât mâncăm din ele astfel încât kilogramele noastre să fie în limite normale, de starea psihică pe care o avem când le consumăm, de diversitate.
Iată câteva aspecte de luat în considerare:
- Concentrația de nutrienți: Superalimentele au într-adevăr concentrații ridicate de nutrienți importanți, dar acești nutrienți pot fi găsiți și în alte alimente mai accesibile. De exemplu, vitamina C se găsește din abundență și în citrice, iar fibrele și antioxidanții sunt prezenți în multe legume și fructe comune, precum merele sau morcovii.
- Efectul de ansamblu al dietei: Sănătatea noastră este influențată de ansamblul alimentelor pe care le consumăm, nu doar de câteva superalimente izolate. Un meniu echilibrat, care include o gamă largă de alimente naturale, este mai important pentru sănătate decât consumul unor superalimente la modă.
- Accesibilitate și costuri: Superalimentele, fiind exotice sau importate, au adesea un preț ridicat. Produse precum fructele de acai sau spirulina pot fi costisitoare și greu accesibile pentru unele persoane. În schimb, o dietă bazată pe legume locale, cereale integrale și alte alimente accesibile poate fi la fel de benefică.
- Puterea marketingului: Mulți experți în nutriție susțin că termenul „superaliment” este mai mult un instrument de marketing decât o categorie științifică. Multe alimente promovate ca superalimente sunt în mare parte benefice, dar nu miraculoase. De exemplu, deși quinoa este foarte nutritivă, o combinație de linte și orez oferă nutrienți similari și este mult mai accesibilă.
- Riscul de a ignora alte alimente benefice: Concentrându-ne prea mult pe superalimente, putem să pierdem din vedere beneficiile altor alimente sănătoase. Multe legume și fructe comune au, de asemenea, proprietăți antioxidante și sunt pline de fibre, vitamine și minerale.
Superalimentele pot adăuga valoare unei diete sănătoase, dar nu sunt o soluție magică. Consumul regulat de fructe, legume, cereale integrale, proteine slabe și grăsimi sănătoase, fie că provin din superalimente sau nu, este cheia unei diete echilibrate și sănătoase. Alegerea unei game variate de alimente naturale rămâne cel mai eficient mod de a asigura sănătatea pe termen lung. Superalimentele sunt într-adevăr alimente dense în nutrienți, dar, mai presus de toate, sănătatea se construiește prin echilibru și diversitate în alimentație, nu doar prin consumul unor alimente „miraculoase”. Sănătatea se construiește în timp și ea nu depinde de cât de perfecți suntem în câteva zile din lună, ci de cât de imperfecți suntem în restul.
Sunt rele superalimentele? Nu, clar nu. Putem să fim sănătoși și fără ele? Da, fără probleme. Totuși, în educarea noastră alimentară nu strică să avem ochii deschiși la ce e în jurul nostru. Cu un optimism rezervat, cred că putem încerca din când în când și câte un aliment sau mâncare de care nu am auzit. Păstrăm ce facem bine deja și adăugăm pe parcurs și alte elemente care ni se potrivesc.
