foto: livescience.com
Oamenii de ştiinţă au readus la viaţă o sămânţă misterioasă, veche de 1.000 de ani, descoperită în deşertul Iudeei, iar arborele care a crescut din ea ar putea aparţine unei descendenţe pierdute, menţionată în Bibblie, transmite marţi Live Science, preluată de Agerpres.
Cercetătorii au avut nevoie de aproape 14 ani pentru a obţine un copac din sămânţa străveche, găsită de arheologi în timpul săpăturilor dintr-o peşteră din deşertul Iudeei, în a doua parte a anilor 1980. Sămânţa a dat viaţă unui specimen de arbore, care a primit numele „Sheba”, ce are în prezent înălţimea de 3 metri. Oamenii de ştiinţă pot studia în prezent caracteristicile acestui arbore la maturitate şi pot realiza teste chimice, de ADN şi analize de datare cu radiocarbon, dezvăluind noi indicii cu privire la originile sale, conform unui studiu publicat la 10 septembrie în jurnalul Communications Biology.
Un copac cu proprietăți tămăduitoare menționat în Vechiul Testament
Sămânţa din care a crescut „Sheba” datează din perioada 993 – 1202 d.Hr., conform studiului. Ea a supravieţuit purtând probabil genele unei populaţii dispărute de arbori din sudul Levantului, regiune ce cuprindea Israelul modern, Palestina şi Iordania, şi este prima astfel de sămânţă găsită în această regiune. Conform oamenilor de ştiinţă, acest arbore ar putea reprezenta sursa de „tsori”, un extract răşinos biblic cu proprietăţi tămăduitoare, menţionat în Cărţile Geneza şi ale profeţilor Ieremia şi Iezechiel. Identitatea acestui „tsori” biblic (tradus în engleză prin balm – balsam) este de mult timp subiectul dezbaterilor, precizează autorii studiului. Substanţa este legată de regiunea istorică Galaad, aflată la est de Râul Iordan, între Râul Yarmuk şi ţărmul nordic al Mării Moarte.
Botaniştii au identificat arborele „Sheba” ca aparţinând genului Commiphora, din familia Burseraceae a arborilor din a căror răşină se obţine smirna şi tămâia – familie din care fac parte aproximativ 200 de specii de plante. Arborii Commiphora se găsesc în special în Africa, Madagascar şi Peninsula Arabică. Deocamdată nu este sigur din ce specie face parte arborele readuc la viață, pentru că nu a produs încă flori şi în consecinţă cercetătorii nu pot studia materialul aău reproductiv.
Ceea ce pare clar, însă, este că este înrudiat îndeaproape cu trei specii de Commiphora – C. angolensis, C. neglecta şi C. tenuipetiolata – care se găsesc în sudul Africii. Arborele are legături mai slabe cu speciile de Commiphora care produc răşini parfumate, aşa cum sunt C. gileadensis, despre care unii oameni de ştiinţă susţin că ar fi sursa istorică a unui fel de parfum şi a unui tip de tămâie foarte preţuite în Antichitate şi cunoscute sub denumirile de „balsam de Iudeea” sau „balsam de Galaad” – variantă ce nu este însă acceptată de întreaga comunitate ştiinţifică. Ipoteza noastră iniţială era că el ar putea fi un candidat pentru balsamul de Iudeea, au spus cercetătorii, dar lipsa de compuşi aromatici a arborelui i-a determinat să renunţe la această ipoteză.
Bogat în compuși antiinflamatori și anticancerigeni
În schimb, analizele au relevat că „Sheba” dispune de numeroase proprietăţi medicinale. Alături de alţi factori, printre care și locaţia sa din nordul deşertului Iudeii, unde a fost găsită sămânţa, sugerează că ar putea fi originea elixirului biblic tsori. Analiza chimică a frunzelor şi răşinii lui „Sheba” indică faptul că acest arbore este bogat în triterpenoide pentaciclice, compuşi biologici activi cu proprietăţi antiinflamatorii şi anticancerigene.
Frunzele şi tulpina au un conţinut ridicat de scualen, o substanţă naturală uleioasă cu proprietăţi antioxidante şi de catifelare a pielii, conform studiului. În prezent sunt desfăşurate analize pentru identificarea unui alt potenţial compus cu proprietăţi împotriva cancerului din acest arbore.
„Credem că aceste rezultate susţin cea de-a doua ipoteză a noastră, conform căreia copacul ar putea reprezenta o descendenţă de arbori dispărută din această regiune, a căror răşină, menţionată în textele biblice, a fost o resursă valoroasă, asociată tămăduirii, dar care nu a fost descrisă ca parfum”, spun autorii studiului.
