sursa foto: pixabay.com@grantour
Pepenii, sub formă de pepene verde (Citrullus lanatus) și pepene galben (Cucumis melo), au o istorie lungă și fascinantă care își are rădăcinile în Africa și Asia. Pepenele verde, originar din Africa de Sud, a fost cultivat pentru prima dată cu peste 5.000 de ani în urmă, în Egiptul Antic. Resturi de semințe și reprezentări ale pepenilor au fost desco perite în mormintele faraonilor, demonstrând popularitatea lor timpurie.
Pepenele galben are o istorie distinctă, fiind originar din Iran și India. A fost cultivat pentru prima dată în Orientul Mijlociu și Asia de Sud, înainte de a se răspândi în Europa. Diferitele varietăți de pepene galben erau adesea folosite în preparate culinare și medicinale în aceste regiuni.
Au ajuns în Europa pe filiera comercianților dinspre Orient
Pepenele verde a ajuns în Europa în timpul Antichității Clasice, fiind adus de către comercianți și călători. În Grecia și Roma antică, pepenele verde era considerat un lux și era adesea consumat la mese festive. Romanii au contribuit la răspândirea pepenelui verde în Europa, iar planta a fost introdusă ulterior în zonele mediteraneene ale Italiei și Spaniei.
Pepenele galben a urmat un traseu similar, fiind răspândit în Europa de către comercianții arabi și călătorii din Asia. În Evul Mediu, pepenele galben era cultivat în grădinile regale ale Europei și era considerat un fruct exotic, apreciat pentru aroma și dulceața sa distinctă.
Pepenii au ajuns în America în timpul secolelor XV și XVI, aduși de către exploratori europeni. Coloniștii spanioli au introdus pepenele verde în Florida în 1576, iar cultura acestuia s-a extins rapid în sudul Statelor Unite. Pepenele galben a fost introdus în America în același timp, dar a câștigat popularitate mai târziu.
În secolul XX, tehnologiile moderne de agricultură și selecția genetică au permis dezvoltarea unor soiuri de pepeni mai rezistente la boli și dăunători. Pepenii verzi au devenit mai dulci, mai mari și mai suculenți, ba chiar și fără sâmburi, în timp ce pepenii galbeni au evoluat în multiple varietăți cu arome variate, de la dulce la picant.
În prezent, China este cel mai mare producător de pepeni verzi, urmată de Turcia și Iran.
Introducerea pepenilor în România este o poveste de comerț, adaptare agricolă și influențe culturale care datează din epoca medievală. Fructele au fost aduse în regiune prin intermediul comerțului și al expansiunii Imperiului Otoman în Balcani și Europa de Est în secolele XV-XVI.
În timpul stăpânirii otomane, România a fost un punct de tranzit pentru multe produse, inclusiv pepeni, care veneau din Asia și Orientul Mijlociu. Comercianții otomani și greci aduceau pepeni prin Marea Neagră și Dunăre, stabilind bazele pentru cultivarea acestora în regiunile fertile ale Munteniei, Moldovei și Dobrogei.
Cum se explică de ce pepenii verzi de Dăbuleni sunt cei mai buni
Primele încercări de cultivare a pepenilor în România s-au realizat în zonele cu soluri fertile și climă prielnică, cum ar fi Câmpia Română și Dobrogea. Fermierii locali au început să cultive pepeni verzi și galbeni, adaptând tehnici de agricultură tradiționale învățate de la comercianți și migranți.
Până în secolul XVII, pepenii deveniseră o cultură comună în zonele rurale, iar fermierii români au început să dezvolte soiuri locale care se adaptau mai bine condițiilor climatice ale regiunii. Pepenii erau consumați în special în timpul verii, datorită proprietăților lor răcoritoare, și au început să fie prezenți în piețele locale și târguri.
Pepenii au devenit rapid o parte integrantă a culturii și tradițiilor românești. În multe regiuni, pepenele verde este cunoscut sub numele de „lubeniță” sau „harbuz”.
În secolul XIX, odată cu modernizarea agriculturii în România, cultivarea pepenilor a cunoscut un avânt semnificativ. Pepenele verde a devenit deosebit de popular în Oltenia și Muntenia, unde solurile nisipoase și clima caldă oferă condiții ideale pentru creșterea lor. De asemenea, în județul Dolj, zona Dăbuleni a devenit renumită pentru producția de pepeni verzi, dezvoltând soiuri autohtone apreciate pentru gustul lor dulce și textura crocantă. Pepenele galben, în schimb, a găsit condiții favorabile în Banat și Transilvania, unde solurile mai grele și climatul variat au permis dezvoltarea unor soiuri cu arome unice și diferite texturi.
În gastronomia modernă, pepenii sunt folosiți într-o varietate de feluri, de la salate și deserturi până la băuturi răcoritoare și supe. Pepenele verde este adesea savurat în stare proaspătă, iar sucul său este popular în băuturile de vară. Pepenele galben este adesea utilizat în salate de fructe, sorbeturi și smoothie-uri, adăugând un gust dulce și revigorant.
