Alimente pe care românii le folosesc la ciorbă sau la murături, dar pe care nu le găsesc în străinătate decât la magazinele cu profil est-european

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Despre ce alimente e vorba? Rădăcină de țelină, leuștean fără de care ciorba nu prea e ciorbă românească, la care se adaugă borșul. Iar când vorbim de murături, e vorba în principal de hrean și de sare grunjoasă neiodată pentru ca legumele să rămână tari și crocante.

De ce nu sunt în magazine, dar nici prin ghivecele românilor?

Dacă vorbim de leuștean, pur și simplu planta nu se adaptează la clima din Spania de pildă, unde stau eu. Am încercat în repetate rânduri să o cultiv, în ghiveci, și de fiecare dată a murit.

Leuștean proaspăt se găsește doar la magazinele românești, dar se strică repede așa că românii din diaporă îl înlocuiesc de multe ori cu cel uscat, din plic, atunci când fac ciorbă.

La fel se întâmplă și cu hreanul pentru murături sau pasta de hrean pentru salate, sosuri ori friptură. Pastă de hrean sau hrean ras, în oțet, la borcan, mai găsești și prin magazinele locale, ca excepție cu ca regulă, dar rădăcină de hrean niciodată. Doar în magazinele est europene, românești sau rusești. Unii au cultivat hrean, a crescut în grădină, dar este foarte invaziv și omoară totul în jur.

Sare grunjoasă se găsește și în magazine (spaniolii de pildă, o folosesc la gătit pește în sare), dar e cu iod și nu e bună pentru murături. Așa că aduci din România sau cauți „din aia bună” la magazinul românesc.

Rădăcina de țelină are o poveste, la fel și ridichea neagră

Aflată în plin sezon între lunile octombrie și martie, țelina-rădăcină se mai găsește și prin magazinele locale, mai ales în zonele turistice, pentru că mulți europeni o folosesc la supe cremă, piureuri.

Spaniolii, care cumpără doar tije de apio, pe care le găsești pretutindeni, au început să descopere și rădăcina. Deși uneori este confundată cu o cruciferă, țelina-rădăcină face parte din familia apiaceelor, fiind înrudită cu morcovul, păstârnacul, feniculul și napul.

Deși în Spania rămâne puțin utilizată, țelina-rădăcină are o istorie culinară bogată pe continentul european, fiind menționată inclusiv în Odiseea lui Homer. Există dovezi ale utilizării sale încă din civilizațiile antică egipteană, greacă și romană, iar astăzi ocupă un loc de cinste în gastronomiile germană și franceză.

Mediteraneenii încep să o descopere pentru că are beneficii pentru sănătate.

1. Este bogată în fibre, vitamine (în special B6, C și K) și minerale precum fosfor, potasiu și mangan. Conținutul ridicat de antioxidanți îi conferă proprietăți antiinflamatoare, sprijină sistemul imunitar și protejează celulele împotriva radicalilor liberi, responsabili de îmbătrânire.

2. Prezența potasiului și a vitaminei K o transformă într-un aliat al sistemului cardiovascular. Studiile asociază aportul de potasiu cu un risc mai scăzut de accidente vasculare cerebrale, în timp ce vitamina K ajută la prevenirea acumulării de calciu pe pereții vaselor de sânge.

3. Fibrele sale favorizează un tranzit intestinal optim, ușurează digestia și hrănesc bacteriile benefice din intestin. Cercetările arată că o microbiotă diversă oferă o protecție sporită împotriva afecțiunilor metabolice, precum obezitatea și diabetul.

4. Vitamina K și fosforul din compoziție lucrează împreună pentru sănătatea oaselor. Vitamina K facilitează absorbția calciului și previne pierderea masei osoase (reducând riscul de fracturi), iar fosforul, regăsit în proporție de 85% în oase și dinți, este esențial pentru mineralizarea și structura scheletului, reducând riscul de osteoporoză.

Ridichea neagră e foarte cerută în sezonul rece pentru că din ea se face un sirop perfect pentru tuse. Se scobește în partea de sus a legumei, iar în adâncitură se pune o linguriță de miere. Se bea sucul lăsat de ridiche. Așa că românii o cumpără rapid când apare la magazinul românesc și își amintesc de cum îi trata mama în copilărie.